Budapesta, iulie 2010. Citadela. Fotografii de Enya , Xaba și Mirela Pete.
Serafina și cutiuța cu minuni
Cine nu a avut, nu are sau nu-și dorește o asemenea cutiuță? Eu n-aș putea trăi fără o cutiuță cu minuni și mi-ar plăcea să nu știu exact de conține sau să-i schimbe o zînă bună mereu surprizele oferite. Am o asemenea cutiuță. Înainte de a deveni obiect decorativ prețios, a fost o fascinație olfactivă adusă din Orientul apropiat, de o prietenă bună.
Amintiri din Viena
Azi vară am revăzut cu ai mei doi dragi, Viena. Veneam din Veneția, copleșită de frumos! Viena nu-mi era străină, vizitând-o în prag de primăvară acum mulți ani, într-o perioadă în care mi-am permis să o cunosc și să o iubesc, fără să o identific cu întreaga Austrie…Și poate pentru că Viena e strălucitoare, plină de viață, iar vienezii deosebiți de alți germanici, am îndrăgit-o dintotdeauna. Aici, aristocrația este încă respectată și rolul său în dezvoltarea culturii vieneze este evident și recunoscut cu stimă de austrieci (și nu numai). Și poate pentru că Viena e luxoasă, alcătuită din palate care adăpostesc toate instituțiile publice, dar și palate de locuit pentru oamenii norocoși, înconjurate de grădini minunate, dar și muzee, care au fost celebrele palate ale împăraților austrieci
Magie aromată. Venezia, profumo di Laura Biagiotti
V-am înnebunit cu frumusețea, seninătatea, originalitatea și unicitatea La Serenissimei. Latura decadentoă le-o las celor care au simțit-o mai acut. Așa că, vă cruț de data aceasta, povestindu-vă doar … parfumul Venezia, creat de Laura Biagiotti și lansat în 1992. Unul din simbolurile splendidei Veneții, atât de dragă nouă, se regăsește în forma flaconului, care e de o rară frumusețe. E foarte venețian, nu-mi pot imagina un altfel de recipient, care să adăpostească o licoare magică, numită….Venezia! E perfect.
Creaţii venețiene
Cuvintele mă iubesc și-mi vin în întâmpinare chiar acum, în mers legănat, adiind proaspete ca zefirul și încântătoare precum muzicile clasice. De nicăieri sau de aiurea, cuvintele, fie rostite cu o dicție perfectă și o voce dăruită (cine mă cunoaște, știe că nu exagerez), fie scrise cu o aspectuoasă și nonconformistă caligrafie, sau tastate la repezeală cu tastele șterse de litere
Muzici de iarnă și colinde cântate de Enya
O mare artistă cântă orice gen muzical cu ușurință (da, chiar și operă sau operetă, dacă e o mare artistă), dar și cu originalitate! Că ENYA este una din marile artiste ale lumii, devenită clasică, artistă de referință nu doar în genul celtic clasic și celtic-new age ,ori în spațiul muzical general, e un lucru cunoscut! Nu trebuie să fii de specialitate ca să ai un minim de cultură muzicală. Ea abordează firesc frumoasele colinde vechi, tradiționale, pe care le cântă, ca solistă, alături de corul bisericii din Donegall, locul său natal din vechea Irlandă (apropo, ca să cânți celtic, e bine să fii de-acolo!), alături de mama ei și de alte rude, dar și de prietenii din copilărie.
Din spațiul celtic. Enya
O nouă filă muzicală din spațiul celtic. Am ales Enya și două piese cu rezonanță categoric celtică, ca majoritatea celor compuse și interpretate de artista irlandeză, care-și extrage seva creatoare din spațiul celtic din care provine și în care e ancorată. Muzica celtică prinde o aura clasică, remarcându-se, fie prin prezența pianului , fie datorită vocii prelucrate și suprapuse a solistei, o voce asemenea unei învăluiri sau incantații. Se remarcă background-ul instrumentelor electronice, susținute, alături de pian și voce, de Enya, dar și cele tradiționale, muzica sa fiind elaborată chiar dacă are rădăcini vechi, celtice.
Serafina
Cutiile! Ce poate fi mai atrăgător pentru o pisică, cu excepția somnului în patul stăpânei Enya, a mâncăricii preferate și a statului pe fotoliile bipezilor mari, decât o cutie, mare sau mică, în care să se ascundă, convinsă fiind că nu o vede nimeni și că a descoperit veriga lipsă! 😉 Haideți să ne amuzăm împreună cu Serafina, fotografiată de Enya și de mine. Tati cu munca, noi cu distracția …ei, ȘI cu munca! Serafina cu păpița , cu joaca și cu somnul! E atât de relaxant să ai pe cine să privești cu drag!
Iarna pe blog II
Acum voi posta fotografii făcute de Enya și de mine, cu prima zăpada din acest an, care a fost vinerea trecută, în noiembrie. A fost prima, a venit surprinzător, după două luni de toamnă caldă și după o zi de vară târzie, ca o după amiază a unui…faun leneș! …and the Winter came! Mai întâi am știut. Era o lumină roz crem afară, nu putea fi zi la ora 6 dimineața. Dar felinarul îmi lumina banca ninsă cu puf vanilat și fad, cu miros de aer proaspăt și fulgi jucăuși. Apoi căldura zăpezii luminate de felinarul meu feeric s-a stins și zorii i-au readus culorile reci, violacee și perlate. Argintul a luat locul cremei de vanilie și frișca rece, roz, bleu s-a așternut pufoasă în parc și pe banca mea. Voi îmi cunoașteți banca!