Un aspect aproape la fel de plăcut al vacanțelor ca și vizitarea însăși a orașelor minunate (muzeele, parcurile, palatele sau grădinile), sunt suvenirurile, care ne aduc aminte de locurile și momentele de neuitat într-un mod mai sensibil și mai cald uneori decât fotografiile. Iată câteva suveniruri de ”aur” pe care le-am găsit cu ocazia Expoziției ”150 de ani de Klimt” , vernisată în 14 Iulie (data nașterii lui Klimt), anul acesta, zi în care am avut bucuria să fim la Viena. Este o superbă retrospectivă , o mare aniversare a 150 de ani de la nașterea pictorului meu preferat de după 1900, Gustav Klimt. Aici sunt câteva obiecte pe care am avut plăcerea să le găsim în magazinul deschis în incinta Palatului Belvedere, având etichete care atestă originalitatea lor. Foarte bucuroasă sunt de albumul Klimt, tipărit în condiții grafice de excepție. Și… cum nu puteam să cumpărăm un tablou care costă vreo 137.6 millioane de dolari, semnat Klimt, să ne mulțumim cu amintirile, înfățișând pagini de aur ale stilului klimtian inconfundabil.
Parcul, din vară până-n toamnă
Această postare se înscrie la rubrica Life in Pictures, care este o provocare adresată de Costin Comba , unde găsiți amănunte și vă puteți înscrie.
Parcul Central din Cluj, surprins vara și toamna, în timpul plimbărilor noastre și relaxării binevenite după o tură cu hidrobicicleta pe lac sau pe terasa restaurantului Chios.
Frunze în octombrie
Această postare se înscrie la rubrica Happy Weekend, inițiată de Elly Weiss, unde vă rog să mergeți și să vă înscrieți. Scopul absolut nobil al acestui joc este să ne aducă informații, zâmbete și bucurii, pentru un weekend plin de voie bună! Happy Weekend!
Reflexii florentine
Fotografia participă la provocarea „Reflexii în oglindă”, propusă de SorinN.
Dacă dorești să participi, poți publica, într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip cu imagini tip reflexie, chiar și cea dintr-o oglindă retrovizoare.
Atelier IV
Azi, Atelier IV. Am lăsat grafica și pictura în favoarea ilustrației de carte, definitivând și ultima pagină, care e o sinteză a întregii cărți. Textul și desenele îmi aparțin, toate acestea fiind proprietatea firmei DeXign. M-au întrebat mulți doritori, și le mulțumesc cu respect pe această cale, când apare cartea. Pot spune doar că s-ar putea să apară EXCLUSIV în limba engleză, în străinătate. Dar o să indic aici cu precizie unde, la ce editură, pe ce situri , etc etc.
Ponte di Tiberio
Ponte di Tiberio sau Podul lui Tiberius, din Rimini, e construit peste râul Marecchia și e acolo din Roma antică. A fost terminat sub domnia lui Tiberius ( 21 d.Hr.). Astăzi el este prezent în stema orașului.
La marginea trotuarului există unele lespezi de piatră cu inscripții latine. Cutremure, inundații, războaie, etc, nimic nu l-a dărâmat, azi fiind în perfectă stare de funcționare, doar camioanele având interdicție de a circula pe el. Nemții au încercat să-l distrugă în al doilea război mondial, deoarece îi încurca în timpul retragerii, dar…n-au reușit! Podul din piatră de Istria nu, NU s-a dărâmat! Așa că azi vară ne-am plimbat și noi pe acolo și am făcut fotografii.
Atelier III
Azi, Atelier III. Partea a doua a Punctelor de vedere, lucrare purtătoare a două nume, unul fiindu-mi inspirat de Cella, respectiv Mitul androginului și e extraordinar deoarece acest mit mă fascinează încă din studenție, ca și modelele cu aspect androgin, de altfel. Model pe care îl folosesc și pentru lucrările de față. Mai mult nu povestesc, artele vizuale ar trebui să vorbească de la sine. Iar dacă n-o fac, înseamnă că n-am reușit eu să transmit ceea ce mi-am propus. Nu, nu mă refer la mesaj, ci la emoția estetică în primul rând.
Contre Jour – Life in Pictures
Costin Comba a inițiat acest joc cu imagini și nu numai. La el găsiți tabelul în care vă puteți înscrie. O duminică frumoasă!
Am ales tema Contre Jour pe care am ilustrat-o cu trei fotografii făcute de mine azi vară, în San Marino și Florența, cu Enya și Xaba .
Parfumul vinului nobil
Vinul a fost cântat de mulți poeți, scriitori, pictori, muzicieni, gânditori, în opere de o rară frumusețe și profunzime. Fără să fiu băutoare, excepție făcând un pahar de șampanie bună la sărbătorile importante sau un ”deget” de vin rar, când am ocazia, îi savurez mireasma, îi cercetez culoarea și mă încânt privindu-i apele prin transparența paharului, în lumină, în penumbră, bucurându-mă când e auriu și sprințar, făcându-i complimente când e rubiniu, întunecat și sobru, zâmbindu-i celui zglobiu și roz, ca o dimineață senină de vară. ”Nu cred să fie ceva mai plăcut și mai desfătător la vedere ca rodul viței de vie.” Strugurii, cu soarele verii adunat în ciorchini grei de boabe ca mierea, împrăștiind arome de busuioc tămâios până-n zare, sau doldora de boabe rubinii cu mireasmă amăruie și nobilă, ca un castel vechi și bine durat, sunt giuvaiere ale firii, darnice cu noi, crescând și rodind și din piatră seacă. Strugurii au unul din divinele parfumuri pe care le primim în dar, atât bogații, cât și săracii, fără discriminare. Ce gest nobil, nu-i așa?! ”Nu merită plantat nici un alt arbore înaintea viței de vie.