16 august, 2010

După cum îmi aminteam, amintindu-le și celor care au avut bucuria de a păși pe acest tărâm de magie și nesfârșită frumusețe, sau celor care acum vor să fie locuitori ”turistici” ai Veneției, La Serenissimei Regina del Mare, inima, pulsul, centrul Veneției este Piaza di San Marco. Toate drumurile de pe Il Ponte della Libertà duc spre San Marco. Dacă stai 7 zile la Veneția, pe șapte căi diferite vei ajunge în inima sa superbă. Dacă vii dinspre mare, de pe insula Murano, Torcello, Burano, Lido di Gesolo - cartierele insulare ale Veneției -, o vei vedea surâzând, cu detașarea imperială a celor care se știu frumoși și puternici. Basilica San Marco strălucește, lustruită sub seninul de turcoază al Serenissimei, deși datează din sec IX ! Aici se află moaștele Sf. Patron și Ocrotitor al orașului, Evanghelistul Marcu, aduse din Alexandria pentru a celebra astfel independența Veneției, eliberată de Bizanț! Veneția a cucerit Bizanțul, aducând de la Constantinopol patru cai și un leu înaripat. De atunci, Leul Înaripat a devenit simbolul Veneției ( în icoane, Sf.Evanghelist Marcu este reprezentat cu un leu înaripat). Leul amintește și de o monedă foarte puternică, ce oferea Veneției o putere economică mult superioară celorlalte state. Moneda era din aur, având un leu pe față, iar pe revers chipul Sf.Teodor.

14 august, 2010

Înainte de Veneția, care e încă în mine, în noi ( sau am rămas eu acolo, după cum am mai scris), am străbătut Europa, pe autostrăzi absolut perfecte (pe când și la noi?!), civilizate, cu popasuri curate (incredibil!), amenajate (cu toalete, mese, etc). Ne-am bucurat de Citadela Budapestei o zi întreagă, rămânând să dormim o noapte într-o capitală absolut europeană, un oraș splendid, pe care îl cunosc bine de acum 20 de ani. Enyei i-a plăcut atât Citadela, cât și felul în care Dunărea desparte capitala ungară în două, trecând și peste Podul cu Lanțuri (și lei) și pe sub Dunăre, că a vrut cu metroul la cea mai mare adâncime! A doua zi, ne-am bucurat admirând verdele Austriei, cu Alpii săi, cu brazii săi, cu pajiștile tunse perfect și casele curate, cocoțate pe lângă pășuni care străjuiau munții semeți. Am trecut prin multitudinea de tunele care străpung munții, perfecte, circulare și luminate a giorno. Monoton, dar frumos! La venire doar ne-am oprit o zi la Viena, dar asta în altă postare.

14 august, 2010

Eu mă întorc doar la Veneția, deocamdată. Țărmurile Adriaticii, cu ape mătăsoase și nisip fin, de aur pur, nu se compară cu stâncile pleșuve ale prea-fierbinților ținuturi...Așa cum am pornit, acum trei săptămâni, către minunata Europă, via Budapesta, via Austria (Doamne, ce autostrăzi au ei, ungurii, austriecii și italienii!), dezmierdați de un sejur superb pe Riviera di Venezia (Veneto), la Bibione, splendida stațiune a unui vis împlinit, pe țărmul Adriaticii mele, de-acum încolo! Apoi... Veneția (mi-e greu să scriu despre Veneția...asta e dragoste! ) și înapoi, via Viena, către Cluj.