Etichetă: minciună

De ce simt unii nevoia să scrie despre cei care NICIODATĂ nu le vor mai citi scrierile de pe bietele și multele lor bloguri (nu că le-ar fi citit cu plăcere vreodată), așa cum nu le vor citi nici alte scrieri (asta dacă ar publica ceva, cu toate că mă înoiesc c-o vor face, n-au ce!) , pe care nu-i vor mai căuta niciodată, nu le vor mai pomeni numele verbal sau în scris, nume pe care l-au șters din memoria afectivă, așa cum niciodată nu-și vor mai aminti bietele lor mutre frustrate, acrite, urâte și uscate de ură (și nu numai)?!
De ce-și pierd acei inși vremea cu postări defăimătoare, împroșcând cu noroi și ”detalii în privat„, oefrite celor avizi de bârfă și bălăcăreală”, asemeni lor?! Și de ce singura lor distracție e una ieftină, tipică celor care se plâng mereu că nu au bani, că ei nu merge în vacanță, că n-au una și alta, dar nu fac nimic ca să le aibă, cu excepția cerșitului, pe care-l practică aproape ca pe un șantaj: ”de știam că nu-mi trimiți, nu ceream!” Pentru că inșii ăștia nu muncesc. Scriu banalități pe ”n” bloguri, dar nu câștigă niciun trofeu SuperBlog, ajungând să-i urască pe cei care l-au câștigat. Femei ratate, inși fără familii și/sau realizări socio-materiale, care se consideră bloggeri profesioniști, dar nu pot ține piept nici măcar unei povești în lanț, cum a fost Duzina de cuvinte sau Povestea parfumată, Happy weekend sau WW, pentru că sunt mult prea egocentrici ca să fie gazde, să participe elegant, cu comentarii și răspunsuri, la conversațiile comune, nu știu să fie bloggeri, chiar dacă asta își scriu ca…profesiune, la profil. Mi-e milă, dar și silă.
Poate succesul meu, atât în viața reală, cât și în cea virtuală, îi deranjează pe unii. Ghinionul lor. Ghinionul ei.