Recomand

  • Clipe de Cluj
  • Dexign
  • Club Povestea Parfumata

10 februarie, 2017

De ce simt unii nevoia să scrie despre cei care NICIODATĂ nu le vor mai citi scrierile de pe bietele și multele lor bloguri (nu că le-ar fi citit cu plăcere vreodată), așa cum nu le vor citi nici alte scrieri (asta dacă ar publica ceva, cu toate că mă înoiesc c-o vor face, n-au ce!) , pe care nu-i vor mai căuta niciodată, nu le vor mai pomeni numele verbal sau în scris, nume pe care l-au șters din memoria afectivă, așa cum niciodată nu-și vor mai aminti bietele lor mutre frustrate, acrite, urâte și uscate de ură (și nu numai)?! De ce-și pierd acei inși vremea cu postări defăimătoare, împroșcând cu noroi și ”detalii în privat„, oefrite celor avizi de bârfă și bălăcăreală”, asemeni lor?! Și de ce singura lor distracție e una ieftină, tipică celor care se plâng mereu că nu au bani, că ei nu merge în vacanță, că n-au una și alta, dar nu fac nimic ca să le aibă, cu excepția cerșitului, pe care-l practică aproape ca pe un șantaj: ”de știam că nu-mi trimiți, nu ceream!” Pentru că inșii ăștia nu muncesc. Scriu banalități pe ”n” bloguri, dar nu câștigă niciun trofeu SuperBlog, ajungând să-i urască pe cei care l-au câștigat. Femei ratate, inși fără familii și/sau realizări socio-materiale, care se consideră bloggeri profesioniști, dar nu pot ține piept nici măcar unei povești în lanț, cum a fost Duzina de cuvinte sau Povestea parfumată, Happy weekend sau WW, pentru că sunt mult prea egocentrici ca să fie gazde, să participe elegant, cu comentarii și răspunsuri, la conversațiile comune, nu știu să fie bloggeri, chiar dacă asta își scriu ca...profesiune, la profil. Mi-e milă, dar și silă. Poate succesul meu, atât în viața reală, cât și în cea virtuală, îi deranjează pe unii. Ghinionul lor. Ghinionul ei.

Read More 2 like Comentariile sunt închise pentru Despre buruieni care-și spun ”flori de câmp”

4 noiembrie, 2011

Fructele exotice nu mai constituie o raritate, ca pe vremea copilăriei unora dintre noi, care am trăit vremuri cu portocale de ocazie sau banane verzi, luate după o oră-două de stat la coadă, un lux care se găsea doar iarna. Azi avem în magazine: papaya, kiwi, mango, rodii, grape-fruits, portocale, lime, lămâi, smochine, curmale, nuci de cocos, ananas, sweety, maracuja, litchi, avocado, prune de Damasc, mandarine, clementine, guave şi alte fructe exotice, aduse din insule cu ţărmuri albe şi mări turcoaz, sau livezi scăldate în soarele tropical, stropite de ploi calde şi repezi, fructe colorate viu, cu obraji rumeni şi miresme ce ne poartă în mare grabă către tărâmuri de vacanţă şi reverii însorite…către verile nesfârşite, lângă muzica mărilor sudului şi aroma incomparabilă a grădinilor veşnic verzi.

23 mai, 2011

Prietena mea, CARMEN, mi-a atras atenţia asupra faptului că, luând amploare, Povestea parfumată dintre bloggeri trebuie un pic explicată, făcut un scurt istoric, dar nu vă speriaţi, e doar o trecere în revistă a temelor, cu linkuri pentru o căutare mai uşoară, cu toate titlurile şi toate poveştile celor care au răspuns provocării, toate temele propuse de prietenii mei, care, cu multă generozitate, nu numai că au scris, ci au propus teme inspirate şi frumoase.

13 martie, 2011

Dacă v-ați hotărât să scrieți despre un parfum de poveste, despre cel pe care credeți că-l folosea Cenușăreasa, care i se potrivea, pe care i l-ar fi oferit zâna, aici e locul unde să aduceți linkul către istorioara voastră, comentând, dacă aveți chef, ce gust vă lasă poezioara (fără pretenții), de mai jos. Succes și distracție plăcută! Mie îmi place, sper că și vouă. Aștept să citesc și textele voastre parfumate, gen Discuție parfumată între bloggeri