Noi ilustrații de Mirela Pete. Cățelul cu buline colorate

Iată-l pe Pupo, cățelul cu buline colorate, imaginat de Mirabela Leș, ilustrat de , ilustrații de Mirela Pete. Mi s-a încredințat ilustrarea a 12 cărți ce-l au pe Pupo ca personaj principal. Pupo e magic, unic, bun, frumos, cuminte și prietenos! Chiar așa, cine-a mai văzut cățel cu buline atât de dulci, parcă-s bomboane sau jeleuri?! […]

La liceu

Clujul meu era însorit astăzi de muzica și pașii elevilor de toate vârstele, de la prichindei cu ghiozdane și flori care-i acopereau complet, până la liceeni frumoși, haioși sau eleganți și grăbiți să se vadă, cunoască, recunoască și revadă. Clujul meu fredona la unison cu frumoșii aceștia în ritmul neobosiților lor pași săltați și râdea de bucuria zâmbetelor proaspeților intrați în hora celor patru ani de studii până la Bacalaureat. Clujul meu a trăit azi, 16 septembrie, o zi de vară cu soare și cer senin, clădiri strălucind sub soarele generos, adăpostind săli de clasă dornice să-și primească glasurile, gândurile și tinerețea pentru încă un an de școală. În curtea Liceului de Arte Plastice ”Romulus Ladea” a fost o deschidere de an școlar extraordinar de civilizată, inspirată, animată de o prezență vie și colorată de frumusețea și tinerețea viitorilor artiști plastici. Privind-o pe Enya, pe Alexandra, prietena și colega ei, pe ceilalți colegi au pe tânăra doamnă dirigintă, care le va fi și profesoară de modelaj, m-am văzut pe mine adolescentă, într-o curte umbrită de castani, doritoare să învăț, să știu, să ajung cineva. Îi doresc Enyei, și tuturor celor care au început azi un nou an școlar, multă sănătate, spor la învățătură, succese și un an de școală ușor și frumos, ani de liceu frumoși, ușori, plini de reușite și performanțe! Să vă fie bine, să vă placă la școală, să învățați lucruri utile și să fiți cuminți! Mult succes!

Parfumul primilor fulgi de nea

Era dimineață. Mă pregăteam de mers la școală, când l-am văzut pe tata aducând cizmele îmblănite din debara. Le alinia frumos și începea, tacticos, să le dea cu cremă de ghete, după care le lustruia cu o perie mare. Cu o zi înainte purtasem ghetele ușoare, bleumarin, din piele fină și cu șireturi mătăsoase. Am amintiri frumoase legate de ghetele acelea, mai degrabă niște botine cu șiret, aduse de la București. Ei, dar în dimineața mohorâtă, întunecată (era pe la începutul lui decembrie) și înfrigurată, cu somn pe la gene, îmbrăcată în grabă cu un jerseu gros din lână, tricotat perfect de mama, mirosul acela de cremă de ghete, tare, ca de petrol și ceară de parchet, se răspândea în toată casa primei mele copilării. Cât iubeam iarna în copilărie! Nu, nu mai mult decât vara…dar aproape la fel de mult.

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus