Budapesta, iulie 2010. Citadela. Fotografii de Enya , Xaba și Mirela Pete.
Parfumul celei mai frumoase vacanțe
Toate vacanțele noastre, ale mele împreună cu cei doi dragi ai mei, Enya și Xaba, au fost frumoase Mi-a plăcut enorm Carcassonne-ul, Parisul… M-am îndrăgostit de Viena, dar mi-aș dori să revăd Londra și Corfu. Marea Neagră, alături de ai mei doi dragi, a fost ani la rând locul cu aromă sărată și nisip […]
Amintiri din Viena
Azi vară am revăzut cu ai mei doi dragi, Viena. Veneam din Veneția, copleșită de frumos! Viena nu-mi era străină, vizitând-o în prag de primăvară acum mulți ani, într-o perioadă în care mi-am permis să o cunosc și să o iubesc, fără să o identific cu întreaga Austrie…Și poate pentru că Viena e strălucitoare, plină de viață, iar vienezii deosebiți de alți germanici, am îndrăgit-o dintotdeauna. Aici, aristocrația este încă respectată și rolul său în dezvoltarea culturii vieneze este evident și recunoscut cu stimă de austrieci (și nu numai). Și poate pentru că Viena e luxoasă, alcătuită din palate care adăpostesc toate instituțiile publice, dar și palate de locuit pentru oamenii norocoși, înconjurate de grădini minunate, dar și muzee, care au fost celebrele palate ale împăraților austrieci
Viena (jurnal de vacanță III)
Poate pentru că Viena nu-mi era străină, vizitând-o în prag de primăvară acum mulți ani, într-o perioadă în care mi-am permis să o cunosc și să o iubesc, fără să o identific cu întreaga Austrie…și poate pentru că Viena e strălucitoare, plină de viață, iar vienezii ușor (mai mult, după părerea cunoscătorilor) deosebiți de alți germanici, am îndrăgit-o dintotdeauna! Viena e locuită atât de germani, cât și de mulți cehi, unguri, slovaci, sloveni, evrei, chiar și italieni, dar și de imigranții veniți din Europa de Est.
Vedi Venezia! ( II)
După cum îmi aminteam, amintindu-le și celor care au avut bucuria de a păși pe acest tărâm de magie și nesfârșită frumusețe, sau celor care acum vor să fie locuitori ”turistici” ai Veneției, La Serenissimei Regina del Mare, inima, pulsul, centrul Veneției este Piaza di San Marco. Toate drumurile de pe Il Ponte della Libertà duc spre San Marco. Dacă stai 7 zile la Veneția, pe șapte căi diferite vei ajunge în inima sa superbă. Dacă vii dinspre mare, de pe insula Murano, Torcello, Burano, Lido di Gesolo – cartierele insulare ale Veneției -, o vei vedea surâzând, cu detașarea imperială a celor care se știu frumoși și puternici. Basilica San Marco strălucește, lustruită sub seninul de turcoază al Serenissimei, deși datează din sec IX ! Aici se află moaștele Sf. Patron și Ocrotitor al orașului, Evanghelistul Marcu, aduse din Alexandria pentru a celebra astfel independența Veneției, eliberată de Bizanț! Veneția a cucerit Bizanțul, aducând de la Constantinopol patru cai și un leu înaripat. De atunci, Leul Înaripat a devenit simbolul Veneției ( în icoane, Sf.Evanghelist Marcu este reprezentat cu un leu înaripat). Leul amintește și de o monedă foarte puternică, ce oferea Veneției o putere economică mult superioară celorlalte state. Moneda era din aur, având un leu pe față, iar pe revers chipul Sf.Teodor.
Riviera venețiană. Din vacanță
Înainte de Veneția, care e încă în mine, în noi ( sau am rămas eu acolo, după cum am mai scris), am străbătut Europa, pe autostrăzi absolut perfecte (pe când și la noi?!), civilizate, cu popasuri curate (incredibil!), amenajate (cu toalete, mese, etc). Ne-am bucurat de Citadela Budapestei o zi întreagă, rămânând să dormim o noapte într-o capitală absolut europeană, un oraș splendid, pe care îl cunosc bine de acum 20 de ani. Enyei i-a plăcut atât Citadela, cât și felul în care Dunărea desparte capitala ungară în două, trecând și peste Podul cu Lanțuri (și lei) și pe sub Dunăre, că a vrut cu metroul la cea mai mare adâncime! A doua zi, ne-am bucurat admirând verdele Austriei, cu Alpii săi, cu brazii săi, cu pajiștile tunse perfect și casele curate, cocoțate pe lângă pășuni care străjuiau munții semeți. Am trecut prin multitudinea de tunele care străpung munții, perfecte, circulare și luminate a giorno. Monoton, dar frumos! La venire doar ne-am oprit o zi la Viena, dar asta în altă postare.
Vedi Venezia, la Serenissima Regina del Mare
Eu mă întorc doar la Veneția, deocamdată. Țărmurile Adriaticii, cu ape mătăsoase și nisip fin, de aur pur, nu se compară cu stâncile pleșuve ale prea-fierbinților ținuturi…Așa cum am pornit, acum trei săptămâni, către minunata Europă, via Budapesta, via Austria (Doamne, ce autostrăzi au ei, ungurii, austriecii și italienii!), dezmierdați de un sejur superb pe Riviera di Venezia (Veneto), la Bibione, splendida stațiune a unui vis împlinit, pe țărmul Adriaticii mele, de-acum încolo! Apoi… Veneția (mi-e greu să scriu despre Veneția…asta e dragoste! ) și înapoi, via Viena, către Cluj.
Déjà vu: Cité de Carcassonne, o iubire
Există locuri pe lumea asta care sunt suspendate undeva, cândva, într-un timp niciodată uitat, trăit atunci şi acum în acelaşi, parcă, neschimbat decor, aer, aceeaşi dimensiune, acelaşi ev şi-aceeaşi eră. Locuri peste care timpul trece subtil, nealterându-le farmecul, forţa şi structura. Niciodată nu mi-a fost mai greu să descriu o senzaţie. Pentru că nu e doar de un loc, obiectiv turistic, istorie pe viu, arhiectură, ev mediu, destinaţie turistică. Aici…aici e vorba de o senzaţie, o trăire, un sentiment copleşitor de déjà vu, pe care îl ai atunci când păşeşti pe-acolo şi o amintire ameţitoare de déjà veccu, care te copleşeşte de câte ori îţi vine în suflet, în minte, inimă, gând…Carcassonne.