Clujul meu era însorit astăzi de muzica și pașii elevilor de toate vârstele, de la prichindei cu ghiozdane și flori care-i acopereau complet, până la liceeni frumoși, haioși sau eleganți și grăbiți să se vadă, cunoască, recunoască și revadă. Clujul meu fredona la unison cu frumoșii aceștia în ritmul neobosiților lor pași săltați și râdea de bucuria zâmbetelor proaspeților intrați în hora celor patru ani de studii până la Bacalaureat. Clujul meu a trăit azi, 16 septembrie, o zi de vară cu soare și cer senin, clădiri strălucind sub soarele generos, adăpostind săli de clasă dornice să-și primească glasurile, gândurile și tinerețea pentru încă un an de școală. În curtea Liceului de Arte Plastice ”Romulus Ladea” a fost o deschidere de an școlar extraordinar de civilizată, inspirată, animată de o prezență vie și colorată de frumusețea și tinerețea viitorilor artiști plastici. Privind-o pe Enya, pe Alexandra, prietena și colega ei, pe ceilalți colegi au pe tânăra doamnă dirigintă, care le va fi și profesoară de modelaj, m-am văzut pe mine adolescentă, într-o curte umbrită de castani, doritoare să învăț, să știu, să ajung cineva. Îi doresc Enyei, și tuturor celor care au început azi un nou an școlar, multă sănătate, spor la învățătură, succese și un an de școală ușor și frumos, ani de liceu frumoși, ușori, plini de reușite și performanțe! Să vă fie bine, să vă placă la școală, să învățați lucruri utile și să fiți cuminți! Mult succes!
Filosofia vinului
Postarea se înscrie la rubrica Happy Weekend, Elly Weiss fiind prietenoasa inițiatoare și gazda acestui joc frumos. La ea găsiți mai multe informații și vă puteți înscrie.
Vinul nu este un produs ca oricare altul, pe care îl consumi şi gata. În jurul lui gravitează o adevărată cultură şi mari sisteme de gândire. În cartea Filosofia vinului, scriitorul Massimo Donà, profesor de filosofie în Milano, nu se sfiește să rescrie practic istoria filosofiei europene, din perspectiva relaţiei cu licoarea bahică. De la sărbătorile dionisiace, trecând prin textele sacre ale creștinismului, prin filosofia medievală creștină, festivismul rabelaisian, raționalismul britanic, Iluminismul francez și kantian, romantismul pesimist ori revoluționar, simbolismul lui Baudelaire, existențialismul lui Sartre și încheind cu dialectica negativă a lui Adorno, vinul ne întâmpină mereu, uneori în chip neașteptat, alteori cu naturalețe, însă de multe ori în chiar centrul reflecțiilor filosofice ale marilor figuri ale culturii europene. ” O carte bine meşteşugită, acidă şi savuroasă, cu note aromate, fine şi cu o artilerie de nume grele: Platon, Aristotel, Wittgenstein, Bacon, Descartes, Kierkegaard, Kant, Hegel, Baudelaire, Bataille.
Așa, sau…așa?!
Fotografiile participă la jocul “Reflexii în oglindă“, găzduit de SorinN.
Enya mea a acceptat să-i fac din nou fotografii, înainte de ieșirea din casă. Special pentru rubrica Reflexii! 🙂
Atelier. Două desene cu pisici
V-am mai povestit despre cartea Adoratul meu tată, scrisă de doamna Mariana Țăpuș, o doamnă care a mai publicat cărți adresate copiilor, și nu numai, carte care cuprinde trei povești fermecătoare și pline de învățăminte, în care vă veți întâlni cu puii unor …tați, care au și mame iubitoare, firește, doar că aici tații sunt eroii principali. ”Adoratul meu tată” este ilustrată de mine, layoutul este făcut de Dexign și vă mărturisesc că am iubit de la început această carte plină de duioșie.
Pe urmele împăratului Galerius, în Thessaloniki
Era cald pe străzile Thessalonicului, când am trecut dus-întors pe sub Arcul lui Galerius, apoi am luat-o către Rotondă și din nou pe sub bolta aducătoare de noroc! Anul trecut, în vacanță, treceam zilnic pe sub Arcul lui Augustus din Rimini. Se pare că noi ne găsim aproape în fiecare vacanță câte un arc triumfal antic, pe sub care să trecem pentru a avea șansă și noroc, că așa se spune! Salonicul, oraș îndrăgit de noi de la prima întâlnire, străbătut la pas și cercetat monument vechi cu clădire nouă, stradă pietruită cu piață largă și lucioasă ca-n palmă, nou cu vechi, istorie și actualitate, piatră cu vredeață și pavaj cu mare, toate conviețuind în acea armonie care face din anumite locuri unele din cele mai îndrăgite de noi, tocmai pentru diversitatea și eclectismul lor.
Grecia, o experiență culinară plină de savoare!
Postarea se înscrie la rubrica Happy Weekend, Elly Weiss fiind prietenoasa inițiatoare și gazda acestui joc frumos. La ea găsiți mai multe informații și vă puteți înscrie.
Se știe că grecii adoră sã mănânce bine. Am observat că apreciazã bucătăria gustoasă, savuroasă, dar asta nu înseamnă că se mănâncă doar moussaka, tzatziki (sos aperitiv cu castraveți), souvlaki(frigărui) si choriatiki (salată grecească)! Peștele este la mare preț, și nu poți pleca de la greci fără să guști creveții și calamarul, sardinele, peștele spadă. Sau fără să ceri plăcinte fierbinți din foietaj, cu brânză de capră, oaie sau vacă, plăcințele sărate, ”pita”, pâinea cu ulei de măsline și ierburi parfumate, baclava și prăjituri cu frișcă. Și o cu o choriatik cu pita, o salată de roșii, ceapă roșie, măsline roșcate și brânză telemea albă, ulei de măsline și busuioc, plus oțet dulce, balsamic.
Trecând Dunărea în Serbia
Fotografiile participă la jocul “Reflexii în oglindă“, găzduit de SorinN.
Turnul Alb (venețian) din Salonic
Salonicul trebuie străbătut la pas, agale, fiind o adevărată fericire că toate siturile arheologice și monumentele importante, precum și cele mai frumoase clădiri din oraș, sunt situate aproape de centru. Am avut noroc, deoarece hotelul nostru era în centru, la vreo 10 minute de promenada care desparte Thessaloniki de mare, de frumosul albastru al Golfului Thermaikos, golf la Marea Egee. Am sosit dimineața, când faleza era încă goală, fără abundența de turiști care nu te mai lasă să vezi nimic…După ce ne-am cazat am și pornit în aventura ”thessalonică”, așa cum am numit-o noi, deoarece de data aceasta am venit pregătiți să-i savurăm orașului și înfățișarea, dar și gustul, adică acea ars culinaria prezentă în zecile sau sutele de restaurante și taverne. Plimbarea pe faleză, promenada, cum i se spune, este o bucurie în sine, căldura fiind suportabilă cu ajutorul brizei, a pălăriilor de soare și a fresh-ului de citrice cu multă gheață, prezent la tot pasul, în elegante localuri aflate pe terasele hotelurilor pe lângă care treceam cu nonșalanță. Un vis de vară și de vacanță, o bucurie a mișcării, a culorilor alb-albastru-auriu-azuriu, al miresmelor.
Hagios Demetrios din Salonic
Postarea se înscrie la rubrica Happy Weekend, Elly Weiss fiind prietenoasa inițiatoare și gazda acestui joc frumos. La ea găsiți mai multe informații și vă puteți înscrie.
Despre Salonic,Thessaloniki! am scris și aici, dar azi, ca postare de weekend, voi scrie despre biserica Hagios Demetrios (Άγιος Δημήτριος) sau Biserica Sfântului Dumitru (Demetrios), care este sanctuarul principal dedicat Sfântului Dumitru, protectorul orașului Thessaloniki. Face parte din situl Monumentelor Paleocreștine și Bizantine din Salonic, se află pe lista monumentelor care fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, din anul 1988.