Despre doamna Mirela Pete și cărțile ilustrate (ori scrise și ilustrate deopotrivă) de dumneaei v-am povestit și cu alte ocazii însă, acum, Pupo cel năzdrăvan a ajuns la mine. Astăzi am fost copil, așa cum nu am avut ocazia când a fost vremea, bucurându-mă neostoit la vederea lui Pupo și a zânelor, alături de personajele create cu atâta măiestrie, încât, chiar și adult fiind, nu poți să-ți stăpânești bucuria când te întâlnești cu ciuperca căsuță pentru ciupercile mai mici, ariciul prietenos, Nea Gulie, pisicuța torcând în fața casei, veverița, bufnița, ori broscuța cu un colac de salvare. Fiece detaliu, fiece linie și frunză (care, până și ea, zâmbește) creează o lume a basmului, așa cum era cândva cu prinți și prințese, doar că, de această dată, artistul Mirela Pete reușește să redea basmul într-un cadru al firescului și simplității