Rupi pâinea caldă și adânc parfumată cu două mâini…dar câte mâini au muncit ca tu s-o ai la masă?! Mulțumește-le! Mulțumește holdelor aurii, presărate cu senin de albăstrele și stropi sângerii de maci, sub soarele de iulie. Acolo, un bob mititel se dă peste cap în vârtejul morii, se umflă sub mâna brutarului, se aurește în cuptorul dogoritor, și toate astea doar pentru noi.
Parfumul Poveștii Parfumate. Sau când povestea împlinește un an
Acum aproape un an, respectiv în 27 februarie 2011, am deschis drumul Poveștii parfumate dintre bloggeri, care a început aici, la mine, unde a și continuat. Reluată după o pauză destul de mare, după vacanța de vară, dar și o pauză de sărbători, va continua în fiecare weekend, începând de vineri seara și până sâmbătă, pentru a avea timp să postați
Parfumul cafelei și un drag La mulți ani
”A bea este omenesc, a bea cafea este divin.” (Stephanie Piro)
”O ceașcă de cafea împărțită cu un prieten este fericire gustată și timp bine petrecut.” (John Van Druten)
”Espresso este pentru Italia ceea ce șampania este pentru Franța”. (Charles Maurice de Talleyrand)
Parfumul unui tablou, parfumul fiecărui tablou
Ce înseamnă un tablou? Pictura… Ce-ar face oamenii timpului actual, dacă li s-ar spune că lipsa privitului și admiratului tablourilor din expoziții și muzee de artă încarcă trupul cu toxine periculoase? După cum observ eu tot mai clar, oamenii crizei sunt tentați să digere tot ce li se servește ca panaceu universal, îndreptându-se, adesea orbește, către procedee prin care pot obține vindecări miraculoase. Bănuiesc că jumătate dintre noi s-ar apuca de mers în muzee de artă sau la expoziții, de achiziționat albume sau măcar de marcat cele mai bune site-uri de artă de pe net.
Parfumul prinţeselor de ieri şi de azi
Prinţesele…A fi prinţesă ieri, a fi prinţesă azi. Ieri: mereu surâzătoare, extrem e manierată, poate nefericită, dar cu zâmbetul pe buze. Dansând impecabil, capabilă să deseneze, să cânte bine la pian şi să brodeze corect un mac flamboaiant pe o mătase argintie, foşnitoare. Să danseze corect şi să poarte cu artă orice crinolină. Să fie devotată prinţului ei până la sacrificiu şi să fie gata să preia greutăţile unui regat pe umeri. Să nu se plângă de nimic şi să călărească cu aceeaşi graţie cu care purta un colier de diamante, care valora cât jumătate din împărăţie. Azi o vezi în blugi, la volanul unui jeep, călare pe o motocicletă, ascunsă sub ochelari de soare uriaşi şi cu o grămadă de amici aleşi destul de la întâmplare. Nu generalizez, dar cunosc din media destule prinţese cu un astfel de comportament. Staţi!