Acum voi posta fotografii făcute de Enya și de mine, cu prima zăpada din acest an, care a fost vinerea trecută, în noiembrie. A fost prima, a venit surprinzător, după două luni de toamnă caldă și după o zi de vară târzie, ca o după amiază a unui…faun leneș! …and the Winter came! Mai întâi am știut. Era o lumină roz crem afară, nu putea fi zi la ora 6 dimineața. Dar felinarul îmi lumina banca ninsă cu puf vanilat și fad, cu miros de aer proaspăt și fulgi jucăuși. Apoi căldura zăpezii luminate de felinarul meu feeric s-a stins și zorii i-au readus culorile reci, violacee și perlate. Argintul a luat locul cremei de vanilie și frișca rece, roz, bleu s-a așternut pufoasă în parc și pe banca mea. Voi îmi cunoașteți banca!
Serafina fotografiată de Enya
! ;
Serafina visătoare. Fotografii de Enya
Serafina se cam răsfață în ultima vreme. Că miau, că miorlau, vreau numai bunătăți, i-a crescut o minunăție de puf de iarnă, măcar că e o căldură!!! Noi nu suportăm înfofolirea în apartament, preferând să încălzim bine caloriferele. Și Miți Miorlau- Serafina, care tânjește după pui, dar nu vrea să cunoască motani-cotoi, așa că va tânji până când va ceda sau o vom steriliza…privește, dusă pe gânduri, zarea de toamnă. Scumpă pisi…Stă pe gânduri privind, cu acea căutătură aparte pe care o au pisicile de vreo 5000 de ani încoace, surprinsă în hieratismul sculpturilor antice egiptene, popor care a zeificat pisica. Firesc, doar pisica știe că e divină și că omul o hrănește pentru că e zeitate! (știți bancul, care nu-i chiar banc! 😉 )
Veneția, fotografii și nu numai
Vara trece, e firesc! A fost o vară frumoasă mie, nouă…foarte dragă și prietenoasă celor care o iubim, îmi place să cred…Farmecul Veneției e încă aproape și va rămâne în mine, sau am rămas eu acolo, nici o șansă să scape el (farmecul) sau eu. Sper să ajung și la Carnevale veneziano! Aviz amatorilor, […]
Viena (jurnal de vacanță III)
Poate pentru că Viena nu-mi era străină, vizitând-o în prag de primăvară acum mulți ani, într-o perioadă în care mi-am permis să o cunosc și să o iubesc, fără să o identific cu întreaga Austrie…și poate pentru că Viena e strălucitoare, plină de viață, iar vienezii ușor (mai mult, după părerea cunoscătorilor) deosebiți de alți germanici, am îndrăgit-o dintotdeauna! Viena e locuită atât de germani, cât și de mulți cehi, unguri, slovaci, sloveni, evrei, chiar și italieni, dar și de imigranții veniți din Europa de Est.
Vedi Venezia! ( II)
După cum îmi aminteam, amintindu-le și celor care au avut bucuria de a păși pe acest tărâm de magie și nesfârșită frumusețe, sau celor care acum vor să fie locuitori ”turistici” ai Veneției, La Serenissimei Regina del Mare, inima, pulsul, centrul Veneției este Piaza di San Marco. Toate drumurile de pe Il Ponte della Libertà duc spre San Marco. Dacă stai 7 zile la Veneția, pe șapte căi diferite vei ajunge în inima sa superbă. Dacă vii dinspre mare, de pe insula Murano, Torcello, Burano, Lido di Gesolo – cartierele insulare ale Veneției -, o vei vedea surâzând, cu detașarea imperială a celor care se știu frumoși și puternici. Basilica San Marco strălucește, lustruită sub seninul de turcoază al Serenissimei, deși datează din sec IX ! Aici se află moaștele Sf. Patron și Ocrotitor al orașului, Evanghelistul Marcu, aduse din Alexandria pentru a celebra astfel independența Veneției, eliberată de Bizanț! Veneția a cucerit Bizanțul, aducând de la Constantinopol patru cai și un leu înaripat. De atunci, Leul Înaripat a devenit simbolul Veneției ( în icoane, Sf.Evanghelist Marcu este reprezentat cu un leu înaripat). Leul amintește și de o monedă foarte puternică, ce oferea Veneției o putere economică mult superioară celorlalte state. Moneda era din aur, având un leu pe față, iar pe revers chipul Sf.Teodor.
Posibile reușite
Iată câteva fotografii pe care poate le-ați mai văzut (pe unele, deoarece sunt și câteva în premieră), dar nu aici, ci la prietenii care le-au folosit pe blog și cărora le mulțumesc pentru onoarea deosebită, care e o dovadă a aprecierii calităților noastre de „fotografi” (începători, dar cu…dreptul!) Unele sunt făcute de Enya, altele de […]
Azi, Serafina
Majoritatea pisicofilă a blogolumii a votat pisica. Noi, iubitorii de pisici, iubim și câinele, iepurele, ariciul și ce mai vreți voi. Enya i-a făcut Serafinei câteva poze recente, simpatice. Deja știm că Enya acordă fotografiei o importanță deosebită și a învățat multe. Serafina fotografiată de Enya (cu excepția fotografiei în care apar ambele) încercând să o încadreze optim, să o surprindă în momente tipic pisicești, să folosească lumină bună. Ultima, cu Serafina lene mare, e făcută azi vară de Enya, dar am pus-o că e haioasă și bestială, vorba Oanei Mujea.
Serafina fotografiată de Enya. În exclusivitate!
Serafina e mare amatoare de artă. Îi plac picturile mele și ale Enyei, mai ales atunci când sunt încă umede, acurelele sau tempera și poate să treacă lejer, cu lăbuțele, peste ele. Searfina e leneșă. Am zis-o! Doar n-o fi o altfel de pisică, o ciudată! E o leneșă și două jumătăți. Nu-i așa că vă […]