Era dimineață. Mă pregăteam de mers la școală, când l-am văzut pe tata aducând cizmele îmblănite din debara. Le alinia frumos și începea, tacticos, să le dea cu cremă de ghete, după care le lustruia cu o perie mare. Cu o zi înainte purtasem ghetele ușoare, bleumarin, din piele fină și cu șireturi mătăsoase. Am amintiri frumoase legate de ghetele acelea, mai degrabă niște botine cu șiret, aduse de la București. Ei, dar în dimineața mohorâtă, întunecată (era pe la începutul lui decembrie) și înfrigurată, cu somn pe la gene, îmbrăcată în grabă cu un jerseu gros din lână, tricotat perfect de mama, mirosul acela de cremă de ghete, tare, ca de petrol și ceară de parchet, se răspândea în toată casa primei mele copilării. Cât iubeam iarna în copilărie! Nu, nu mai mult decât vara…dar aproape la fel de mult.
Parfumuri din copilărie
Dragi prieteni ai poveștii parfumate, dragi viitori prieteni,
Iată-ne la prima întâlnire cu miresmele unei noi povești, sau cu povestea unei noi miresme, acum, când noul an, pe care vi-l doresc fericit, împlinește două săptămâni, iar Povestea parfumată aniversează 11 luni! Să-i urăm La mulți ani poveștii, dar și celor care o scriu și o citesc!