A cunoaște. A iubi. Înca-odată, iar și iară, a cunoaște-nseamna iarnă, a iubi e primăvară.

Azi scriu doar tag-uri: Martie...Făget...Enya...Ale...Xaba...lecții...șofat...pădurea...Maria...casa...florile...primăvara...soare...prieteni...Pufy...cer senin. :)

Fotografiile participă la jocul “Reflexii în oglindă“, găzduit de SorinN. Enya mea înainte de o petrecere frumoasă, între colegi, pentru care și-a căutat special vestimentația.

Lucrarea aparține Enyei mele, care a făcut-o pentru laboratorul de fizică de la liceul unde studiază, adică cel de arte plastice. Eu zic că a fost chiar meritat 10-le acesta.

Cuvântul Amaranth provine de la amarantos (ἀμάραντος în greacă) însemnând "nepieritor," și un alt cuvânt grecesc ( ἄνθος) anthos, adică floare. Amaranth simbolizează nemurirea sau o floare care nu piere niciodată, aceasta fiind o traducere poetică a cuvântului. Mit , legendă și poezie, Amaranthul este întâlnit des în literatură. Fabula Amaranth a lui lui Esop ilustrează diferența dintre frumusețea trecătoare și cea veșnică. ”O floare de Amaranth plantată într -o grădină, în apropierea unui Trandafir , i-a spus acestuia : " Ce floare frumoasă ești tu, Trandafirule, un favorit al zeilor și asemeni lor, ești Zeu între flori. Eu te invidiez pentru frumusetea si parfumul tău! Dar Roza i-a răspuns : " Eu într-adevăr , dragă Amaranth , prosper, dar pentru un timp scurt ! În cazul în care nu există o mână crudă care mă smulge de pe tulpina mea , poate pentru un sezon, dar eu oricum trebuie să pier de o moarte timpurie, râvnit fiind. Tu ești nemuritor și mereu întinerești, Amaranth!”

Mama folosea parfum de gospodină încă din frageda și superba mea copilărie, când, imediat ce-și îndepărta la duș mirosul de cabinet stomatologic din haine și păr și o trimitea pe fata în casă cu noi, copiii, la joacă, începea să dreagă pățaniile Lenuței, care era absolut în afară de subiectul numit ”bucătărie”. Lenuța venea de la țară, alungată de sărăcia dintr-o familie cu 9 copii și doar două brațe apte de muncă, iar acolo altceva decât ” ceapă, pită și fasole” nu a prea mâncat. Era harnică, își dădea silința, dar nu se pricepea deloc la gătit. Așa că mama lua hățurile gospodăriei cu dârzenia mâinilor ei fine, dar puternice, pregătind cele mai aromate și gustoase preparate în timp record și cu o îndemânare pe care vreau să cred că i-am moștenit-o. Frumoasă și neobosită, era apreciată atât pentru calitățile sale de medic, cât și pentru cele mai bune sărmăluțe cu varză dulce și carne de mânzat în amestec cu porc, chifteluțe mici cu cimbru și mărar, cele mai bune ișlere cu nucă și inimitabila părjitură Felii londoneze, bunătăți pe care le face și azi.

Azi toamnă, când pădurea aurită și arămită zâmbea în soarele de octombrie, v-am arătat niște fotografii însoțite de o scurtă poveste, din Făgetul Clujului, un loc binecuvântat și frumos, unde noi, clujenii, încă mai putem să ne încărcăm bateriile pentru o nouă săptămână urbană.

Dragii mei prieteni din Clubul Poveștii Parfumate, un club care și-a sporit rândurile cu membri noi și valoroși, lucru îmbucurător și firesc, dacă mă gândesc la calitatea și emoția pe care o emană aceste povești scrise cu talent și condei magic. Parfumul ploii de vară a adunat exact 19 povești de o rară frumusețe și emoție fiecare. Am hotărât să vă chem în scris pentru confirmarea temei următoare, aleasă de mine, așa că vă rog frumos să spuneți ”prezent” aici, pentru a fi sigură că toți ați luat la cunoștință tema, care va fi duminică, 23 Iunie, și se numește Parfumul succesului.

Fotografiile participă la jocul “Reflexii în oglindă“, găzduit de SorinN.

Dacă aș putea să scriu mai mult, aș face-o, poate și pentru că azi m-am hotărât să am timp, să nu fac altceva decât să stau cu scumpa mea fiică și să ne delectăm în fața unei porții generoase de înghețată, amintindu-ne râzând de orele care treceau obositor dar superb, pe care le petreceam analizând compoziții, studiind cum se desenează extrem de corect un cub...artistic, o oală, un măr sau un gogoșar, o amintire din Veneția sau un portret compozițional. Sau învățând noaptea târziu la matematică, după venirea de la atelierul de pictură. Dacă aș avea mai multe cuvinte, le-aș așterne, poate și pentru că, frântă de oboseală, am găsit azi clipa de meritată odihnă, asta numai până la următoarele examene, care sunt la sfârșitul acestei luni (și care contează mai puțin). Dar ambiția de a fi trecute cu rezultate excelente e mare, așa că emoții vor mai fi. Dacă aș avea la îndemână cuvinte meșteșugite, așa cum am deseori, aș scrie aici o poveste cu coli albe de hârtie, creioane, cărbune, culori grămadă, pensule și mult talent, dublat de muncă și inspirație.