Să ai un școlar bun, Enya mea, cu realizări frumoase, cu rezultate foarte bune, cu expoziții care să încânte mintea și sufletul celor care apreciază arta, cu sănătate maximă, cu zile de școală cât mai ușoare, succese la învățătură și multe vacanțe superbe, cu colegi buni și prieteni și mai buni! Te pup, să fii fericită și să ai un an școlar bun și ușor! La mulți ani, 22 de ani! Iată-ne pe noi cei de-atunci și de-acum, într-un colaj făcut de mine și într-o realizare simpatică oferită de facebook, de unde se vede clar că cei mai tăguiți și apreciați sunt Enya și pikinii! Așa că momentul nostru de mare strălucire, aniversarea cea mai importantă, pare a fi ceva între... pisici, hahahaha! Oricum, de apreciat că facebook e atent și mie chiar îmi place colajul lor(al II-lea). Mulțumim tuturor celor care ne-au felicitat și le întoarcem înzecit urările!

Amintirea unui parfum, ocrotit de prețiosu-i flacon – pentru că iubim un parfum atunci când ne place și ambalajalul, nu doar magica licoare înmiresmată – este emoția profundă care însoțește fiecare trăire sau întâmplare plăcută – și aici iar fac o paranteză: parfumul pe care-l iubești și prețuiești în amintire e asociat clipelor frumoase, dragi, pline de delicatețe. Parfumul ia parte la momentul sau infinitul care a însemnat ceva aparte, niciodată altfel, devenind treptat semnătura ta olfactivă, trecerea ta printr-o încăpere sau prin viața cuiva, o parte importantă din tine. Cintesență a emoțiilor, loc de taină al amintirilor, parfumul e hrana celui mai misterios simț, făcând tacit legătura dintre sacru și profan. Pentru că simțul olfactiv este un simț al amintirilor delicate.

A sosit vacanța! Da, dar Enya a avut bucuria primei vacanțe încă înainte de-a lua vacanță în mod oficial, și a profitat de acest privilegiu pentru a vizita Belgia și Franța, respectiv Bruxelles, Bruges și Paris. Oricum, Enya a obținut Premiul I la Desen, o Mențiune Internațională la Pictură și Premiul II la învățătură, rezultate de care suntem foarte mândri. A plecat către capitala Europei la sfârșitul lunii mai, însoțită […]

 Happy Birthday, Enya! Breithlá son, Eithne Patricia Ní Bhraonáin! Enya este o comoară a lumii întregi. Un tezaur care aduce bucurie. Nu demult, superba cântăreață, artistă genială, făcea următoarea afirmație: ”oamenii mi-au spus că sunt mai fericiți atunci când ascultă muzica mea. Cum aș putea să nu le-o mai ofer, să nu mai cânt?! Prin urmare, voi cânta, voi compune, mă voi exprima mereu prin muzica mea”!  S-o respectăm și să-i mulțumim, dar mai […]

A cunoaște. A iubi. Înca-odată, iar și iară, a cunoaște-nseamna iarnă, a iubi e primăvară.

Azi scriu doar tag-uri: Martie...Făget...Enya...Ale...Xaba...lecții...șofat...pădurea...Maria...casa...florile...primăvara...soare...prieteni...Pufy...cer senin. :)

Fotografiile participă la jocul “Reflexii în oglindă“, găzduit de SorinN. Enya mea înainte de o petrecere frumoasă, între colegi, pentru care și-a căutat special vestimentația.

Lucrarea aparține Enyei mele, care a făcut-o pentru laboratorul de fizică de la liceul unde studiază, adică cel de arte plastice. Eu zic că a fost chiar meritat 10-le acesta.

Cuvântul Amaranth provine de la amarantos (ἀμάραντος în greacă) însemnând "nepieritor," și un alt cuvânt grecesc ( ἄνθος) anthos, adică floare. Amaranth simbolizează nemurirea sau o floare care nu piere niciodată, aceasta fiind o traducere poetică a cuvântului. Mit , legendă și poezie, Amaranthul este întâlnit des în literatură. Fabula Amaranth a lui lui Esop ilustrează diferența dintre frumusețea trecătoare și cea veșnică. ”O floare de Amaranth plantată într -o grădină, în apropierea unui Trandafir , i-a spus acestuia : " Ce floare frumoasă ești tu, Trandafirule, un favorit al zeilor și asemeni lor, ești Zeu între flori. Eu te invidiez pentru frumusetea si parfumul tău! Dar Roza i-a răspuns : " Eu într-adevăr , dragă Amaranth , prosper, dar pentru un timp scurt ! În cazul în care nu există o mână crudă care mă smulge de pe tulpina mea , poate pentru un sezon, dar eu oricum trebuie să pier de o moarte timpurie, râvnit fiind. Tu ești nemuritor și mereu întinerești, Amaranth!”

Mama folosea parfum de gospodină încă din frageda și superba mea copilărie, când, imediat ce-și îndepărta la duș mirosul de cabinet stomatologic din haine și păr și o trimitea pe fata în casă cu noi, copiii, la joacă, începea să dreagă pățaniile Lenuței, care era absolut în afară de subiectul numit ”bucătărie”. Lenuța venea de la țară, alungată de sărăcia dintr-o familie cu 9 copii și doar două brațe apte de muncă, iar acolo altceva decât ” ceapă, pită și fasole” nu a prea mâncat. Era harnică, își dădea silința, dar nu se pricepea deloc la gătit. Așa că mama lua hățurile gospodăriei cu dârzenia mâinilor ei fine, dar puternice, pregătind cele mai aromate și gustoase preparate în timp record și cu o îndemânare pe care vreau să cred că i-am moștenit-o. Frumoasă și neobosită, era apreciată atât pentru calitățile sale de medic, cât și pentru cele mai bune sărmăluțe cu varză dulce și carne de mânzat în amestec cu porc, chifteluțe mici cu cimbru și mărar, cele mai bune ișlere cu nucă și inimitabila părjitură Felii londoneze, bunătăți pe care le face și azi.