-Șșt, taci…Sau spune în șoaptă, nu vreau să ne găsească, auzi, nu vreau!…Privea cerul printre crenguțele modeste cu flori galbene, dar o făcea cu încrâncenarea celei căreia îi era oarecum interzisă o asemenea îndeletnicire. Se gândea că a fost o iarnă lungă, mult prea lungă și prea lentă, de o lentoare prozaică, de o lene fără nimic odihnitor, o oboseală fără nimic plăcut. După primii ghiocei a nins iar, a înghețat…oamenii s-au bucurat, apoi și-au tratat din nou virozele, gripele, reumatismele…Șșștt! Sunt pe-aici, lasă-te sub florile înalte și galbene ca lămâia, așa nu ne vor zări.