În miezul lunii iulie, Veneția a fost din nou a noastră: a mea, a Enyei, a lui Xaba. Bijuteria mea mai preţioasă decât tot aurul, acest Patrimoniu al umanității, cere să fie şi prețuită, îngrijită, păstrată.
Anul acesta am făcut, ca de obicei, o sumedenie de fotografii. Azi voi ataşa aici mai multe poze, dar şi două postere (cu noi în Veneţia, ca o frumoasă amintire). Ceea ce vreau să subliniez prin pozele alese este acea parte din Veneţia mai puţin arătată pe situri sau bloguri: imagini de pe străduţe şi podeţe. Dar si San Marco, deoarece e inima şi sufletul Veneţiei! Toate drumurile duc la San Marco! Dar anul acesta i-am descoprit o inimă şi un suflet mai ascunse şi parcă mai calde. Vizionare plăcută şi o vacanţă de vis vă dorim!