Gând de parfum

M-am gândit adesea cum ar fi o lume fără miros și m-am cutremurat. Nu! N-ar fi posibilă, ar fi stearpă, fadă, fără bucurie și chiar fără gust. Grădina zăcea leneșă încă, adierile slabe ale zilei de început de vară nereușind s-o dezmorțească.
Purtându-i, sol neprețuit,
în adiere,
mireasma…
Frumoasa temă a poveștii de azi a fost propusă de Vienela. Următoarea poveste va fi undeva înainte de Crăciun și aș dori ca tema să fie aleasă de cine dorește, chiar aici, la comentarii.

Parfum de fericire

Și mă trezesc într-o zi atât de nouă, cea mai nouă ce mi-a fost dat s-o trăiesc vreodată … Și simt că soarele e undeva, acolo, chiar dacă încă n-a răsărit, lăsând dâre roz pe cerul calm…Mireasmă de aer, de viață, de lumină aurie. Și gândesc a spune: mulțumesc că m-am trezit! Am intrat într-o zi tânără, o nou-născută zi, pe care o trăiesc, cu uimire, pentru prima oară. Aburul aromat al cefelei negre e una din cele mai depline fericiri ale acestei vieți. Câte-or mai fi urmând?! Vieți, nu cafele… Dacă. Parfum de cafea neagră, tare, alintată, miracol parfumat.

Vent Vert sur La Croisette (o poveste parfumată)

Era în 1947 , în iunie, perioadă aglomerată cu emoții, neliniști și un noian de așteptări. Se întâmpla taman înaintea Festivalului de Film de la Cannes. Oricine știe că vedetele au fost create special pentru fani. Și au avut mereu fani. Și mai au. La Croisette sfârâia sub tălpile și tocurile întâlnirilor întâmplătoare sau total neaşteptate, dar mereu vecine cu marea, cu șirul nesfârșit de terase, palmieri, lume care se străduise să arate foarte bine și reușise.

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus