Pe drumuri toscane

Aici sunt câteva fotografii făcute în drum spre Pisa, străbătând Toscana, cu un peisaj de o rară frumusețe. Cum v-am mai povestit, pe drum am făcut mai multe popasuri, vizitând câteva locuri din inima Toscanei, rămase și în inima noastră de-atunci. Aici sunt dealuri line sau înalte, câmpuri curate și mănoase, drumeaguri romantice care duc către ferme harnice și idilice, dar poți vedea castele și case din piatră, cu terase și trepte înalte, pe coama câte unui deal brăzdat viță de vie, măslini, pini umbrelă, tuia înalți, leandrii înfloriți și culturi plicrome, care amintesc de picturile renascentiste. E splendid, dacă ajungeți acolo, îmi veți da dreptate.

Happy in Pisa: imagini și poveste

Am pornit către Pisa, străbătând Toscana cea de o rară frumusețe, scăldându-ne privirile în cerul încă senin, dar care avea să se înnoreze treptat, lucru nu tocmai rău, dacă ne gândim că erau vreo 34 de grade, iar vânticelul aducător de ploaie venea la pachet cu binefăcătoarea răcoare. Pe drum am făcut mai multe popasuri, vizitând câteva locuri din inima Toscanei, rămase și în inima noastră de-atunci. Dar despre ele în alt articol. Am ajuns la Pisa după amiaza, plini de frumusețe și nebănuind că ”anecdoticul” turn este atât de splendid, văzut acolo, pe viu, în marea de iarbă verde, în câmpeneasca atmosferă care mie, uneia, mi-a amintit de Paști, lucru pe care i l-am spus și chelnerului care ne-a servit mai târziu o pizza cu fructe de mare, făcându-l să zâmbească și ne sugereze să revenim în aprilie, când liliacul și pomii înfloresc în Pisa, iarba înverzește și cerul e extrem de senin. Așa i-am promis și Florenței, iar asta înseamnă că Toscana ne rămâne pe listă fie pentru o viitoare primăvară, fie pentru o toamnă auriu-arămie.

Florența în imagini și povești

Continui Jurnalul de vacanță, schițat imediat după întoarcerea din concediul de azi vară și finalizat abia acum, cu Florența, inima Toscanei, într-una din cele mai romantice și seducătoare escapade pe care le poți face ca turist, dar și ca om, pur și simplu. Am simțit nevoia să pun punct și poate că ar trebui să mă opresc aici și să vă las cu fotografiile și căutările internautice către articolele care spun (aproape) totul despre Florența, Firenze în italiană, capitala celei mai frumoase regiuni din Italia, Toscana. Dar nu voi face asta atât timp cât, odată ajunși în Florența, ne-am dat seama că ceea ce citești, auzi de la alții, vezi la televizor, în fotografii, albume de artă, alte surse, e important, dar nu se poate compara cu experiența trăită pe viu. Am stat doar o zi și o noapte, iar asta mă obligă să revin în Firenze, poate într-o primăvară dulce, așa cum numai meleagurile toscanine pot oferi. Pentru că Florența este cea mai dorită destinație turistică din lume, după statisticile specialiștilor (”Orașul a fost nominalizat, potrivit unui studiu din 2007, ca cea mai dorită destinație turistică din lume ”). Și e firesc să te întrebi de ce, așa cum firesc este să-ți dai seama acolo, pe străzile încărcate de artă și istorie, de frumos și armonie, de senin și iubire, răspunsul.

San Marino, imagini dar și poveste

Drumul până în San Marino, pornind din Rimini, e spectaculos și frumos pe tot parcursul său. Dintr-o dată se ivește Monte Titano și minunățiie de clădiri și turnuri, cetăți și castele, ce par desprinse din basme. Șoseaua șerpuitoare urcă muntele și lasă privirilor ziduri vechi și vile luxoase, turnuri și parcuri, dar și o panoramă incredibilă asupra orașului Rimini și către Marea Adriatică. E prea frumos să poată fi povestit, așa că vă ofer din fotografiile făcute la fața locului.

San Marino din nou

Chiar dacă am mai postat fotografii din vacanța de azi vară, cu locurile vizitate, printre care și San Marino, (și aici :Vacanța de vară 2012: Italia, San Marino și Austria, via Slovenia și Ungaria), mi-e prea dor de vacanță ca să nu mai adaug câteva, din sutele pe care le-am făcut azi vară. Luate la întâmplare și realizate în acest loc de vis, de neuitat, pe care sper că îl vom mai vizita. (Click pentru mărirea fotografiilor.Ultimele două sunt primite.)

Parfumul primilor fulgi de nea

Era dimineață. Mă pregăteam de mers la școală, când l-am văzut pe tata aducând cizmele îmblănite din debara. Le alinia frumos și începea, tacticos, să le dea cu cremă de ghete, după care le lustruia cu o perie mare. Cu o zi înainte purtasem ghetele ușoare, bleumarin, din piele fină și cu șireturi mătăsoase. Am amintiri frumoase legate de ghetele acelea, mai degrabă niște botine cu șiret, aduse de la București. Ei, dar în dimineața mohorâtă, întunecată (era pe la începutul lui decembrie) și înfrigurată, cu somn pe la gene, îmbrăcată în grabă cu un jerseu gros din lână, tricotat perfect de mama, mirosul acela de cremă de ghete, tare, ca de petrol și ceară de parchet, se răspândea în toată casa primei mele copilării. Cât iubeam iarna în copilărie! Nu, nu mai mult decât vara…dar aproape la fel de mult.

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus