11 octombrie, 2019

E o neploaie dintr-o aproape netoamnă, cu nuanțe de cer blând mai mult decât a fost într-un august canicular și prăfuit. Nu trebuie să ne pozăm chiar peste tot. Și-apoi, la mia Venezia e atât de veche cu mine și Enya și Xaba la braț! Asta era în august, astalaltă e în octombriele neoctombrie din netoamna asta friguroasă, neploioasă, cu o umbrelă roș-oranj ca o mandarină dulce, bine coaptă, pe care o […]

18 iulie, 2013

Aici sunt câteva fotografii făcute în drum spre Pisa, străbătând Toscana, cu un peisaj de o rară frumusețe. Cum v-am mai povestit, pe drum am făcut mai multe popasuri, vizitând câteva locuri din inima Toscanei, rămase și în inima noastră de-atunci. Aici sunt dealuri line sau înalte, câmpuri curate și mănoase, drumeaguri romantice care duc către ferme harnice și idilice, dar poți vedea castele și case din piatră, cu terase și trepte înalte, pe coama câte unui deal brăzdat viță de vie, măslini, pini umbrelă, tuia înalți, leandrii înfloriți și culturi plicrome, care amintesc de picturile renascentiste. E splendid, dacă ajungeți acolo, îmi veți da dreptate.

16 iulie, 2013

Am pornit către Pisa, străbătând Toscana cea de o rară frumusețe, scăldându-ne privirile în cerul încă senin, dar care avea să se înnoreze treptat, lucru nu tocmai rău, dacă ne gândim că erau vreo 34 de grade, iar vânticelul aducător de ploaie venea la pachet cu binefăcătoarea răcoare. Pe drum am făcut mai multe popasuri, vizitând câteva locuri din inima Toscanei, rămase și în inima noastră de-atunci. Dar despre ele în alt articol. Am ajuns la Pisa după amiaza, plini de frumusețe și nebănuind că ”anecdoticul” turn este atât de splendid, văzut acolo, pe viu, în marea de iarbă verde, în câmpeneasca atmosferă care mie, uneia, mi-a amintit de Paști, lucru pe care i l-am spus și chelnerului care ne-a servit mai târziu o pizza cu fructe de mare, făcându-l să zâmbească și ne sugereze să revenim în aprilie, când liliacul și pomii înfloresc în Pisa, iarba înverzește și cerul e extrem de senin. Așa i-am promis și Florenței, iar asta înseamnă că Toscana ne rămâne pe listă fie pentru o viitoare primăvară, fie pentru o toamnă auriu-arămie.

11 iulie, 2013

Continui Jurnalul de vacanță, schițat imediat după întoarcerea din concediul de azi vară și finalizat abia acum, cu Florența, inima Toscanei, într-una din cele mai romantice și seducătoare escapade pe care le poți face ca turist, dar și ca om, pur și simplu. Am simțit nevoia să pun punct și poate că ar trebui să mă opresc aici și să vă las cu fotografiile și căutările internautice către articolele care spun (aproape) totul despre Florența, Firenze în italiană, capitala celei mai frumoase regiuni din Italia, Toscana. Dar nu voi face asta atât timp cât, odată ajunși în Florența, ne-am dat seama că ceea ce citești, auzi de la alții, vezi la televizor, în fotografii, albume de artă, alte surse, e important, dar nu se poate compara cu experiența trăită pe viu. Am stat doar o zi și o noapte, iar asta mă obligă să revin în Firenze, poate într-o primăvară dulce, așa cum numai meleagurile toscanine pot oferi. Pentru că Florența este cea mai dorită destinație turistică din lume, după statisticile specialiștilor (”Orașul a fost nominalizat, potrivit unui studiu din 2007, ca cea mai dorită destinație turistică din lume ”). Și e firesc să te întrebi de ce, așa cum firesc este să-ți dai seama acolo, pe străzile încărcate de artă și istorie, de frumos și armonie, de senin și iubire, răspunsul.

20 iulie, 2012

Bine v-am regăsit, dragi prieteni! După trei săptămâni de vacanță așteptată, dorită și reușită, în care sufletul, ca de obicei, ne rămâne undeva prin frumoasele locuri care ne-au alungat oboseala și ne-au bucurat ochii și inimile, presupunem că ne-am întors - și mă refer aici la mine, la Enya mea și Xaba al nostru, evident - și spun ”presupunem” deoarece există o doză de îndoială atunci când sufletul se acomodează cu preafrumosul și începe să iubească, atașându-se, un loc drag sau mai multe. Moment în care îl luăm pe sus și-l aducem înapoi acasă, unde are nevoie de timp să se acomodeze cu ceva ce iubește deja, dar îi este cam banal. Ei, asta-i vacanța, frumoasă pentru că noi o proiectăm, suficient de lungă din exterior, dar foarte scurtă dinspre inima noastră și-a ei, a vacanței.