19 noiembrie, 2019
Toamna are obiceiul să se strecoare dimineața, în zori, înainte de răsăritul soarelui. Împrăștie miresme umede, brumate, afumate, care pătrund prin fereastra lăsată deschisă de seara, când vara încă respira cald și verde. Firește, în speranța că ea, vara, va uita să plece. La antipod, tânăra și lipsita de inhibiții Primăvară vine pe înserat, la sfârșitul unei zile lungi de iarnă trimisă undeva departe, alungată de superba aceasta vioaie și fermecătoare, care apare […]
2 septembrie, 2019
A venit toamna!……………….. Septembrie, desfată-mi zorii şi visele purtate în abisul dorului. Îmbracă-mi goliciunea umbrelor calde cu adierea lină a frunzelor purtate de vânt. Îmbată-mi simţurile cu şoapte şi sărută fruntea dimineţilor blânde cu surâsul iubirii din ochii lui. Septembrie, ascunde-mi taina într-un strugure dulce si lasă timpul să-i guste păcatele cu nesaţ… Andreea Palasescu E mult prea mult septembrie, poete,În versurile tale amăruiŞi mult prea multe ofuri şi regreteÎntre […]
27 septembrie, 2014
Iată-ne din nou împreună la o nouă poveste, parfumată azi cu multă toamnă, pe care apropierea lui octombrie ne-o aduce aproape, cu miresmele ei venite de undeva din amintire sau din închipuire. From Sarah with love sau toamna într-o gară (poveste parfumată)
25 octombrie, 2013
La Cluj e o toamnă aurie și caldă. De mai bine de o săptămână e cald și plăcut, soarele strălucește blând, copacii au frunzișul de aur și aramă, iar cerul e învăluit într-un ușor abur cețos, doar așa amintind că-i toamnă. E frumos, așa că ne-am înarmat cu aparatul de fotografiat și cu dor de hoinăreală și am prins Făgetul în câteva ipostaze aurii și arămii. Era o părere de vară, rudă cu seninul anotimp, așa că i-am spus vara lui octombrie. Vi le dăruiesc și vouă, odată cu urarea de Happy Weekend! Postarea se înscrie la rubrica Happy Weekend, Elly Weiss fiind prietenoasa inițiatoare și gazda acestui joc frumos. La ea găsiți mai multe informații și vă puteți înscrie.
19 octombrie, 2013
Mi s-a părut că toamna a sosit dimineața, în zori, înainte de răsăritul soarelui sau odată cu el, cu umed și afumat parfum. Eeee, primăvara venise pe înserat, la sfârșitul unei zile lungi de iarnă, dusă departe. Primăvara venise parfumând zarea în aprilie, într-o seară, cu reavănă mireasmă de liliac. Și acum, toamna a colorat într-un asemenea hal frunzele, încât mi-am descoperit primul fir alb…Sau 70…sau mai multe. Frunze roșii aruncă departe ploaia, lăsând în urmă doar copacii, atât de goi, încât încep să cânte. De frig sau de jenă. Hm, poate-am ajuns să recunosc prea bine semnele de toamnă...Voi nu?! Miros de frunze arse pe rugul cu parfum de tămâie, în corul surd al nudității pădurilor, cu copaci orfani de ele…de frunze. Un vânt a aruncat în înalt ploaia cu miros de mucegaiuri, ducând cerul undeva la apus, în roșul violet al muzicilor aspre și reci.
19 octombrie, 2012
M-am bucurat mult să regăsesc, la Locul de iubit al Cellei și Monei, câteva fotografii ale unui ținut de basm, tărâmul brândușelor de toamnă și primăvară. E un loc despre care Cella spune că e uitat de lume...Locurile astea sunt, de obicei, ale zânelor. Mi-am imaginat că zânele mele coboară din pomii fermecați și zboară pe tărâmul magic al Brândușelor, pentru a le vrăji, ca să rămână Veșnice. Erau ele veșnice, dar acum acest lucru e consfințit de zâne, așa că e inutil să vă mai îndoiți de magia lui. Cella nu cred că a dezvălui cuiva unde se află locul, e un secret între ea și zâne. Zânele Brândușelor sunt acolo. Le dăruiesc Cellei și Monei, cu mare drag. Sper să aducă multă culoare și reverie, parfum și prospețime, basm și feerie tuturor celor care călătoresc în acest ținut doar privindu-le cum ating, cu baghetele și mânuțele fermecate, brândușele, vecinele brazilor.
14 octombrie, 2012
Această postare se înscrie la rubrica Life in Pictures, care este o provocare adresată de Costin Comba , unde găsiți amănunte și vă puteți înscrie. Parcul Central din Cluj, surprins vara și toamna, în timpul plimbărilor noastre și relaxării binevenite după o tură cu hidrobicicleta pe lac sau pe terasa restaurantului Chios.
25 august, 2011
Verde crud, verde crud Mugur alb si roz si pur Te mai vãd te mai aud Vis de albastru si azur.
8 octombrie, 2010
Serafina se cam răsfață în ultima vreme. Că miau, că miorlau, vreau numai bunătăți, i-a crescut o minunăție de puf de iarnă, măcar că e o căldură!!! Noi nu suportăm înfofolirea în apartament, preferând să încălzim bine caloriferele. Și Miți Miorlau- Serafina, care tânjește după pui, dar nu vrea să cunoască motani-cotoi, așa că va tânji până când va ceda sau o vom steriliza...privește, dusă pe gânduri, zarea de toamnă. Scumpă pisi...Stă pe gânduri privind, cu acea căutătură aparte pe care o au pisicile de vreo 5000 de ani încoace, surprinsă în hieratismul sculpturilor antice egiptene, popor care a zeificat pisica. Firesc, doar pisica știe că e divină și că omul o hrănește pentru că e zeitate! (știți bancul, care nu-i chiar banc! ;) )
