O legătură strânsă și sacră între om și zeu, calea de comunicare cu divinitatea, dar și una din căile de comunicare cu societatea, căreia i se transmiteau semnale prin arome și mireseme – cam asta reprezenta parfumul la aproape toate marile civilizații antice, mărturie stând artefactele și izvoarele scrise. Civilizații mărețe, care au deschis calea dezvoltării omenirii și care au văzut în limbajul olfactiv, exprimat prin folosirea miresmelor rare, create de om prin combinații inteligente făcute cu multă artă, atât modul în care se exprimau și relaționau cu divinitatea , cât și cel de exprimare a stărilor sufletești și de esențializare a trăirilor proprii. De ce credeți că rășinile și uleiurile parfumate valorau mai mult decât greutatea lor în aur? Pentru o pură plăcere hedonistă? Vă asigur că lucrurile nu stau chiar așa și că a considera parfumul ceva frivol și superfluu e o dovadă de incultură și lipsă de civilizație. Pentru că igiena însăși înseamnă baia zilnică, săpunul bun, un deodorant obligatoriu, toaletă completată inspirat cu un parfum bine ales, care te reprezintă, prin care te exprimi și care comunică ceva din tine și celorlați (dacă e posibil)..