Înainte de Veneția, care e încă în mine, în noi ( sau am rămas eu acolo, după cum am mai scris), am străbătut Europa, pe autostrăzi absolut perfecte (pe când și la noi?!), civilizate, cu popasuri curate (incredibil!), amenajate (cu toalete, mese, etc). Ne-am bucurat de Citadela Budapestei o zi întreagă, rămânând să dormim o noapte într-o capitală absolut europeană, un oraș splendid, pe care îl cunosc bine de acum 20 de ani. Enyei i-a plăcut atât Citadela, cât și felul în care Dunărea desparte capitala ungară în două, trecând și peste Podul cu Lanțuri (și lei) și pe sub Dunăre, că a vrut cu metroul la cea mai mare adâncime! A doua zi, ne-am bucurat admirând verdele Austriei, cu Alpii săi, cu brazii săi, cu pajiștile tunse perfect și casele curate, cocoțate pe lângă pășuni care străjuiau munții semeți. Am trecut prin multitudinea de tunele care străpung munții, perfecte, circulare și luminate a giorno. Monoton, dar frumos! La venire doar ne-am oprit o zi la Viena, dar asta în altă postare.
Sydney Opera House
Un promontoriu care străjuiește portul oașului, oferă suportul pe care e construită clădirea-simbol a Sydney-ului, ca o siglă sau ca un logo : Sydney Opera House. Distinctă și celebră, deosebita clădire ridicată în sec. XX, după proiectul arhitectului danez Jorn Utzon, e devenit incontestabil simbolul celui mai important oraș australian, simbolul țării și simbolul continentului […]