Mirela Pete. Blog

10 iulie, 2013

Drumul până în San Marino, pornind din Rimini, e spectaculos și frumos pe tot parcursul său. Dintr-o dată se ivește Monte Titano și minunățiie de clădiri și turnuri, cetăți și castele, ce par desprinse din basme. Șoseaua șerpuitoare urcă muntele și lasă privirilor ziduri vechi și vile luxoase, turnuri și parcuri, dar și o panoramă incredibilă asupra orașului Rimini și către Marea Adriatică. E prea frumos să poată fi povestit, așa că vă ofer din fotografiile făcute la fața locului.

15 martie, 2013

Fotografiile participă la jocul “Reflexii în oglindă“, găzduit de SorinN.

26 octombrie, 2012

Această postare se înscrie la rubrica "Reflexii in Oglinda", inițiată de SoriN, unde găsiți detalii. Doua reflexii ale apusului de soare în mare, surprinse azi vară, la Rimini.Foto Mirela Pete.

2 octombrie, 2012

Ponte di Tiberio sau Podul lui Tiberius, din Rimini, e construit peste râul Marecchia și e acolo din Roma antică. A fost terminat sub domnia lui Tiberius ( 21 d.Hr.). Astăzi el este prezent în stema orașului. La marginea trotuarului există unele lespezi de piatră cu inscripții latine. Cutremure, inundații, războaie, etc, nimic nu l-a dărâmat, azi fiind în perfectă stare de funcționare, doar camioanele având interdicție de a circula pe el. Nemții au încercat să-l distrugă în al doilea război mondial, deoarece îi încurca în timpul retragerii, dar...n-au reușit! Podul din piatră de Istria nu, NU s-a dărâmat! Așa că azi vară ne-am plimbat și noi pe acolo și am făcut fotografii.

24 august, 2012

Elly Weiss a inițiat acest joc frumos și distractiv, ca să ne meargă bine în weekend și tot timpul! La ea găsiți mai multe amănunte și vă puteți înscrie. Happy Weekend! Tema de azi este vara. Da, vara trece, iar amintirile din vacanță devin tot mai prețioase, mai dragi, mai aproape de noi. Cu cât vara se îndepărtează, cu atât parcă ne apucă dorul de ea. Secetoasă, caniculară, lungă și fierbinte, dar dragă tare, cel puțin mie! Așa cum e, deja o vreau înapoi.

20 iulie, 2012

Elly Weiss a inițiat Happy Weekend. La ea găsiți detalii și vă puteți înscrie.

20 iulie, 2012

Bine v-am regăsit, dragi prieteni! După trei săptămâni de vacanță așteptată, dorită și reușită, în care sufletul, ca de obicei, ne rămâne undeva prin frumoasele locuri care ne-au alungat oboseala și ne-au bucurat ochii și inimile, presupunem că ne-am întors - și mă refer aici la mine, la Enya mea și Xaba al nostru, evident - și spun ”presupunem” deoarece există o doză de îndoială atunci când sufletul se acomodează cu preafrumosul și începe să iubească, atașându-se, un loc drag sau mai multe. Moment în care îl luăm pe sus și-l aducem înapoi acasă, unde are nevoie de timp să se acomodeze cu ceva ce iubește deja, dar îi este cam banal. Ei, asta-i vacanța, frumoasă pentru că noi o proiectăm, suficient de lungă din exterior, dar foarte scurtă dinspre inima noastră și-a ei, a vacanței.

14 august, 2010

Înainte de Veneția, care e încă în mine, în noi ( sau am rămas eu acolo, după cum am mai scris), am străbătut Europa, pe autostrăzi absolut perfecte (pe când și la noi?!), civilizate, cu popasuri curate (incredibil!), amenajate (cu toalete, mese, etc). Ne-am bucurat de Citadela Budapestei o zi întreagă, rămânând să dormim o noapte într-o capitală absolut europeană, un oraș splendid, pe care îl cunosc bine de acum 20 de ani. Enyei i-a plăcut atât Citadela, cât și felul în care Dunărea desparte capitala ungară în două, trecând și peste Podul cu Lanțuri (și lei) și pe sub Dunăre, că a vrut cu metroul la cea mai mare adâncime! A doua zi, ne-am bucurat admirând verdele Austriei, cu Alpii săi, cu brazii săi, cu pajiștile tunse perfect și casele curate, cocoțate pe lângă pășuni care străjuiau munții semeți. Am trecut prin multitudinea de tunele care străpung munții, perfecte, circulare și luminate a giorno. Monoton, dar frumos! La venire doar ne-am oprit o zi la Viena, dar asta în altă postare.