Dragi condeieri, bine vă regăsesc la întâlnirea noastră! Să ne citim cu drag și bucurie, așa cum timpul ne-a învățat!……………………. Plecă de lângă fereastra deschisă, prin care înșelătoarea primăvară trimitea cu nonșalanță un proaspăt parfum de liliac și o adiere ceva mai răcoroasă decât la amiază. Pisicile și-au lăsat burticile apoape de sol și au […]
Povestea Parfumată împlinește 6 ani
Dragi condeieri parfumați,
Povestea parfumată se relansează la mine pe blog începând cu 24 februarie, când împlinim 6 ani de la prima Poveste parfumată între bloggeri. Vă invit cu drag să-mi lăsați un răspuns legat de participarea voastră la poveste. Cel puțin 10 membri mi-au răspuns pozitiv pe facebook, așa că-mi puteți lăsa și acolo răspunsul. Pot participa și membri noi, doar să fiu anunțată.
Tema va fi: Parfumul literelor, pentru că noi îmbinăm scrisul cu parfumul.
O săptămână de vis tuturor membrilor Clubului, celor dragi acestora și cititorilor noștri!
Voci în grădină
După cum am anunțat, povestea noastră parfumată își reia cursul și se poate publica timp de o săptămână, tabelul fiind deschis pentru înscrieri. Tema de azi a fost aleasă de mine. Urmează, în 2 februarie, tema propusă de Vero, Parfumul Făurarului. Pentru povestea din 16 februarie, va alege Vavaly o temă care va fi anunțată din timp.
Cu urechea lipită de balustrada dantelatului balcon, asculta vrăjită tăcerea imensei mări de iarbă, a copacilor întunecați, a tufelor cu flori. Nicio voce, niciun glas, niciun sunet. Doar trandafirii. Se cățărau, neobosiți, ca pe niște fire invizibile, ajungând, după multe eforturi, să îmbrățișeze grilajul baroc al balconului.
Secretul amforelor cu iubire
Drapajul, coloană de pânză albă și moale, alintată de trupul avântat. Părul lucios, strâns la spate, lăsând zvăpăiații cârlionți să înveselească nasul drept, dând ochilor sclipiri vii și sprâncenelor, bine trasate, un aer de cuceritoare. Ca Nike. Momentul cel mai drag: din amfora emailată și pictată poetic, un alt poem se ridica spre nările fremătânde. Mirul parfumat, irul magic ce răspândea mireasma dragostelor netrăite, dar imaginate. Printre cei mai destoinici tineri ai Athenei, în plin soare, curând va păși, va privi, își va purta trupul-coloană, ca de templu alb și svelt, iar acest parfum îi va înnobila coloana drapajului doric. Sub cerul de azur al Athenei, va răspândi miresme de mirra, trandafir, busuioc, migdale, rădăcină de iris și laur, care va înfierbânta inimile celor mai curajoși, frumoși și demni tineri ai cetății. Le va înflăcăra sufletele și le va aminti că sunt gata de iubit și de făcut copii, acei tineri și tinere de care să fie, mâine, mândri.
Muzica parfumată a toamnei
Mi s-a părut că toamna a sosit dimineața, în zori, înainte de răsăritul soarelui sau odată cu el, cu umed și afumat parfum.
Eeee, primăvara venise pe înserat, la sfârșitul unei zile lungi de iarnă, dusă departe.
Primăvara venise parfumând zarea în aprilie, într-o seară, cu reavănă mireasmă de liliac.
Și acum, toamna a colorat într-un asemenea hal frunzele, încât mi-am descoperit primul fir alb…Sau 70…sau mai multe.
Frunze roșii aruncă departe ploaia, lăsând în urmă doar copacii, atât de goi, încât încep să cânte. De frig sau de jenă.
Hm, poate-am ajuns să recunosc prea bine semnele de toamnă…Voi nu?!
Miros de frunze arse pe rugul cu parfum de tămâie, în corul surd al nudității pădurilor, cu copaci orfani de ele…de frunze.
Un vânt a aruncat în înalt ploaia cu miros de mucegaiuri, ducând cerul undeva la apus, în roșul violet al muzicilor aspre și reci.
La Vie est Belle sau sentimentul de siguranță
Așa cum am hotărât împreună acum trei săptămâni,când am intrat oficial în vacanță, povestea noastră nu se întrerupe deloc în perioada concediului, care va dura până în 25 august. Această postare a intrat programată aici, ca și acum două săptămâni. Tema incitantă de azi este aleasă de Cătălin. Peste alte două săptămâni, povestea va fi exact în 1 septembrie, așa că tema aleasă de mine este Parfumul cețurilor toamnei. Nu importă că va fi încă vară afară, o poveste cu aromă de toamnă misterioasă marchează interesant venirea calendaristică a falnicei metrese a dimineților brumate și-a serilor cețoase. Să ne regăsim cu bine!
Să fie siguranța similară cu braţele protectoare ale părinților, ale tatălui, ale celui iubit?! Să însemne siguranța evadarea în universul propriu, numai al tău, acolo unde ești doar tu cu Binele tău, căci numai tu știi ce-i mai bine pentru tine, nicidecum ceilalți?! Să fie sentimentul de siguranță acasa ta, locul unde simți gustul lutului până și-n apa pe care-o bei, iar parfumul vieții în aerul pe care-l respiri și care nu se compară cu nimic?! Să fie siguranța locul în care te simți intangibil? Dacă n-am avea nevoie de al său parfum ca o dulce abandonare, categoric n-am căuta-o. Și n-am afla că iubirea e capabilă să ne dea siguranță. Tot ce iubim, dar să iubim în fiecare secundă.
Parfumul primei întâlniri
Când Irealia a propus această temă generoasă, amplă, înaripată, deschisă oricărei situații fericite ( doar lucrurile frumoase au parfum, celelalte nefiind onorate cu mireasmă), a trebuit să aleg dintr-un buchet de teme incitante, la rându-le, lucru cumplit de dificil. M-am repezit la Parfum în albastru-verzui, dar l-am amânat pentru altă dată, așa că m-am întrebat: oare care ”primă întâlnire”? Între mine și cine, între mine și ce, între… cine și cine…între cine și ce…? Și aproape am simțit parfumul oricărei întâlniri plăcute la prima sorbire de mireasmă, cu primăvara, cu o prietenă nouă, cu un iubit, cu un coleg sau profesor, cu muzica mării într-o nouă vacanță, cu un oraș nou sau o livadă de caiși în floare, cu o carte , cu un film sau cu o casă nouă. M-am întors pe firul poveștii dintre Irealia și mine, la un articol foarte frumos de-al ei, unde, la comentarii, ne povesteam una alteia ceva despre parfumurile soților noștri, ocazie cu care am descoperit că Boss by Hugo Boss era un liant plin de miresme, un tele-parfum între o întânire și alta. Ca și Paco Rabanne. Așa mi-am reamintit….dar mai bine las povestea să vă spună.
Parfum de cinema
Fiind toamnă târzie, cu ploaie măruntă, burniță și cer gri de nori, tata ne-a luat, pe mine și pe frate-meu într-o plimbare fără țintă, înainte de masa de duminică. Masă respectată în familia nostră. Eram toți patru în jurul minunat aranjatei mese duminicale, cu tacâmuri prețioase de argint și farfurii crem, tivite cu cobalt, dantelate pe margini. Aburii măncării gustoase sunt mai prezenți ca oricând toamna, în amintirile mele din copilărie… În dimineața aceea, înfofoliți în paltonașe bleumarin cu blăniță albă (mi le amintesc și zâmbesc cu drag, caraghioase mai erau!), rătăceam pe covorul de frunze maronii.”Să vă duc la un film”?! ne întrebă tata, făcându-ne, de fapt, o propunere. În secunda următoare urcam treptele cinematografului Clubului (era vorba de un club muncitoresc, din inima orășelului în care am copilărit și care, cu toate că deja cunoșteam Clujul meu natal, îmi devenise foarte drag).
Parfumul îngerilor
Ce este un înger? Cuvântul ”înger” vine din limba greacă, iar termenul ”αγγελος„ (aprox. ”anghelos”) înseamnă mesager. In teologiile creștine, musulmane, evreiești dar si altele, un înger este acela care acționează ca un mesager, însoțitor sau agent al lui Dumnezeu. Peste tot în Biblie este văzut ca acela care aduce sau îndeplinește voința lui Dumnezeu. Entități […]