Recomand

  • Clipe de Cluj
  • Dexign
  • Club Povestea Parfumata

7 aprilie, 2013

Ssst! Să nu ne audă...Nu te mai mișca...Stai așa! Frate-meu abia mai sufla: mic, blond, cu ochii lui albaștri, măriți de spaima ca va fi auzit. -Și ce să fac aici?! întreba el naiv, plictisit și cu gândul la mingea de-afară. -Să stai pur și simplu! îi ordonam eu autoritar și absolut aiurea, căci numai pe mine mă fascina pe vremea aceea un șifonier imens, din lemn masiv, cu miros frumos, uscat, care păstra o mulțime de haine așezate pe două rânduri, agățate pe umerașe mari, lucrate migălos. Mă ghemuiam cu genunchii adunați, închideam ochii și îmi imaginam ale cui sunt hainele din jurul meu, aflate în întunecimea imensului șifonier din casa copilăriei.

30 septembrie, 2012

Vinul a fost cântat de mulți poeți, scriitori, pictori, muzicieni, gânditori, în opere de o rară frumusețe și profunzime. Fără să fiu băutoare, excepție făcând un pahar de șampanie bună la sărbătorile importante sau un ”deget” de vin rar, când am ocazia, îi savurez mireasma, îi cercetez culoarea și mă încânt privindu-i apele prin transparența paharului, în lumină, în penumbră, bucurându-mă când e auriu și sprințar, făcându-i complimente când e rubiniu, întunecat și sobru, zâmbindu-i celui zglobiu și roz, ca o dimineață senină de vară. ”Nu cred să fie ceva mai plăcut și mai desfătător la vedere ca rodul viței de vie.” Strugurii, cu soarele verii adunat în ciorchini grei de boabe ca mierea, împrăștiind arome de busuioc tămâios până-n zare, sau doldora de boabe rubinii cu mireasmă amăruie și nobilă, ca un castel vechi și bine durat, sunt giuvaiere ale firii, darnice cu noi, crescând și rodind și din piatră seacă. Strugurii au unul din divinele parfumuri pe care le primim în dar, atât bogații, cât și săracii, fără discriminare. Ce gest nobil, nu-i așa?! ”Nu merită plantat nici un alt arbore înaintea viței de vie.

18 august, 2012

-Cum așa, parfumul străzilor?! a întrebat cineva. -Străzile au parfum? s-a mirat altcineva. -A ce-ar putea mirosi o ...stradă?! a încercat un altul să afle. Simțind mireasmă de liliac înflorit, am dat fuga către colțul străzii, unde începea lunga și șerpuită stradă cu grădini falnice. -Ei, cum o să aibă străzile parfum! a mai râs un al treilea. I-am îndrumat atunci către strada cu castani, pe care, indiferent de anotimp, mirosea a toamnă, a frunze uscate, a fumuri, ceai și seri înfrigurate, cu viori cântând în veștede amurguri. -Cum să cauți parfumul unei străzi?! a exclamat cineva, privind detașat câțiva crini care-i zâmbeau dintr-o grădină. Și mi-am amintit de strada-cu-crini, pe care se afla casa-cu-pian. Acolo aveam lecția săptămânală de pian, lecție de care m-am despărțit odată cu revenirea în orașul natal, Clujul meu drag. Atunci când am părăsit castelul, copilăria, poate fericirea. Și parfumul unei vârste pe care o regăsesc doar când simt miros de căpșuni coapte pe strat și trandafiri înfloriți în prag de vară.

2 iunie, 2012

O legătură strânsă și sacră între om și zeu, calea de comunicare cu divinitatea, dar și una din căile de comunicare cu societatea, căreia i se transmiteau semnale prin arome și mireseme - cam asta reprezenta parfumul la aproape toate marile civilizații antice, mărturie stând artefactele și izvoarele scrise. Civilizații mărețe, care au deschis calea dezvoltării omenirii și care au văzut în limbajul olfactiv, exprimat prin folosirea miresmelor rare, create de om prin combinații inteligente făcute cu multă artă, atât modul în care se exprimau și relaționau cu divinitatea , cât și cel de exprimare a stărilor sufletești și de esențializare a trăirilor proprii. De ce credeți că rășinile și uleiurile parfumate valorau mai mult decât greutatea lor în aur? Pentru o pură plăcere hedonistă? Vă asigur că lucrurile nu stau chiar așa și că a considera parfumul ceva frivol și superfluu e o dovadă de incultură și lipsă de civilizație. Pentru că igiena însăși înseamnă baia zilnică, săpunul bun, un deodorant obligatoriu, toaletă completată inspirat cu un parfum bine ales, care te reprezintă, prin care te exprimi și care comunică ceva din tine și celorlați (dacă e posibil)..

9 decembrie, 2011

Imaginați-vă acele vremuri în care, de la Veneția până-n Englitera, oamenii așteptau corăbiile sosite din Indii, doldora de arome prețioase și scumpe, râvnite mai abitir ca aurul și pietrele prețioase. Cei avuți plăteau pungi de galbeni pentru sferele parfumate care să le protejeze familia și pe ei înșiși de boli și să le confere acel ”ceva” aparte, spre a-i deosebi de gloata expusă molimelor și virușilor fără leac. Sfere perforate, din aur sau argint, lucrate de bijutieri, agățate la gât sau la mână, uneori purtate chiar în palmă, atașate veșmintelor sau cingătorilor, purtate ca obiect decorativ și eficace pentru păstrarea stării de sănătate și a unei aureole care îi detașa pe cei aparținând diferitelor categorii sociale. Mărul sau sfera parfumată conținea prafuri aromate, rășini sau alifii puternic mirositoare, majoritatea având la bază cuișoarele, scorțișoara, coriandrul, piperul alb, negru sau roz, nucșoara, anasonul stelat și ghimbirul

23 septembrie, 2011

Amintirea şi Iubirea sunt parfumuri ale sufletului. Câmpuri mov-albăstrii mi se perindă prin faţa ochilor şi aroma sobră, dar plină de prospeţime revigorantă, îmi inundă amintirile. Duminică dimineaţa…Înainte de micul dejun, simţeam aroma lavandei folosită de tata. Lavanda îmi e atât de familiară, încât dacă aş avea o nedumerire, cred că aş putea s-o întreb, să-i cer un sfat, pentru că-mi evocă făptura părintelui meu deosebit, inteligent, cult, generos şi inspirat.

27 mai, 2011

Vara...plină de promisiuni, de zile solar-diamantine, nopţi catifelat-violet-albastre, dimineţi trandafiriu-aurii, seri oranj, scăldate-n ametist, toate încărcate de miresme doldora de nuanţe, de tonuri muzicale şi tonuri cromatice. Iunie, zori de zi şi aurora ivită de după coama dealului sau din largul mării mătăsoase, aduce aerul ireal de pur şi rozul trandafirilor înrouraţi, boboci care răsar glorioşi, pentru a înflori nestingheriţi, atât timp cât vara îşi păstrează tinereţea, dar chiar şi la maturitatea falnicului anotimp! Mirosul lor transparent, crem muiat în oranj şi roz, e mireasma de petală a dimineţilor tinere de iunie.

25 noiembrie, 2010

(Un text de Mirela Pete) Așa cum se întâmplă între prietenii care se văd rar, fiindcă locuiesc la distanțe mari, am primit și eu cadouri de la prietena mea, de...ziua ei! Nu i-am spus niciodată că îmi place foarte mult patchouli...Și uite că am primit un Patchouli Parfum foarte rar, deosebit, un parfum nobil, picant și aspru, de o feminitate telurică, precum mușchiul moale de stejar după ploaie, deja uscat de vânt (descrierea îmi aparține), așa cum trebuie să fie un Patchouli, alături de exotismul său specific. E un parfum pe care mi-l doresc de multă vreme, dar fie că era prea scump, fie că în acele momente foloseam altceva, l-am tot amânat. Și iată că l-am primit. Patchouli...o aromă grea, picantă și dură, ideală când se combină măiestrit și strălucit cu alte miresme orientale, exotice. Un parfum între parfumuri.