25 aprilie, 2019
(o amintire)-Hai, copii, am ajuns! răsuna plină de voioșie și căldură frumoasa și pătrunzătoarea voce a tatălui meu. Parcă-l aud, parcă-l văd…Săream de pe bancheta din spate a mașinii noastre roșu-vermillon, năvălind în curtea bunicilor. Cât de calde și blânde chipuri aveau bunicii, cât de imensă și necondiționată iubire le strălucea în priviri… Câtă liniște și siguranță ofereau. -Hai, hai să vă pup, dragii bunicii! mă strângea bunica lângă ea, […]