Parfumul primei întâlniri

Când Irealia a propus această temă generoasă, amplă, înaripată, deschisă oricărei situații fericite ( doar lucrurile frumoase au parfum, celelalte nefiind onorate cu mireasmă), a trebuit să aleg dintr-un buchet de teme incitante, la rându-le, lucru cumplit de dificil. M-am repezit la Parfum în albastru-verzui, dar l-am amânat pentru altă dată, așa că m-am întrebat: oare care ”primă întâlnire”? Între mine și cine, între mine și ce, între… cine și cine…între cine și ce…? Și aproape am simțit parfumul oricărei întâlniri plăcute la prima sorbire de mireasmă, cu primăvara, cu o prietenă nouă, cu un iubit, cu un coleg sau profesor, cu muzica mării într-o nouă vacanță, cu un oraș nou sau o livadă de caiși în floare, cu o carte , cu un film sau cu o casă nouă. M-am întors pe firul poveștii dintre Irealia și mine, la un articol foarte frumos de-al ei, unde, la comentarii, ne povesteam una alteia ceva despre parfumurile soților noștri, ocazie cu care am descoperit că Boss by Hugo Boss era un liant plin de miresme, un tele-parfum între o întânire și alta. Ca și Paco Rabanne. Așa mi-am reamintit….dar mai bine las povestea să vă spună.

Vise parfumate…parfumuri visate

„Visez, deci exist”. (August Strindberg)
Visăm! Visăm? Visăm…Să fie visul calea către stele, către infinit, către un absolut la care tindem…visând?! Ne urmărim, oare, visele către vârfuri, în seninul înalt al uni cer fără limite? Nimic nu ne limitează mai mult realitatea și cred că nimic nu ne ridică mai mult decât un vis. Sau mai multe vise. Visăm la propriu, visăm cu ochii deschiși și visăm să realizăm ce ne propunem, să ne împlinim dorințele.

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus