Recomand

  • Clipe de Cluj
  • Dexign
  • Club Povestea Parfumata

9 aprilie, 2013

De ce aprilie?! Poate pentru că suntem în luna în aprilie, chiar dacă nu prea se simte. Și pentru că în aprilie, într-o seară, m-am întâlnit cu primul liliac înflorit. Nu, nu a înflorit dimineața, nici noaptea, ci atunci, seara. La ora magică, atunci când nu știi dacă noaptea parfumată de primăvară tânără se lasă brusc peste fire, sau se preface că-i deja caldă și tărăgănează...până când soarele dispare total, lăsând umbre viorii, pline de promisiuni. Poate și pentru că, în timp ce un băiat mă invitase la plimbare, m-am ”lovit” de el. De ciorchinele de liliac, nu de băiat!

4 noiembrie, 2012

Rupi pâinea caldă și adânc parfumată cu două mâini…dar câte mâini au muncit ca tu s-o ai la masă?! Mulțumește-le! Mulțumește holdelor aurii, presărate cu senin de albăstrele și stropi sângerii de maci, sub soarele de iulie. Acolo, un bob mititel se dă peste cap în vârtejul morii, se umflă sub mâna brutarului, se aurește în cuptorul dogoritor, și toate astea doar pentru noi.

3 martie, 2012

Era acea oră magică, acel timp sublim, când nu știi dacă noaptea parfumată, de primăvară încă tânără, se lasă brusc peste fire, sau se preface că-i deja vară și tărăgănează...tărăgănează...până când soarele dispare total, lăsând umbre viorii, pline de promisiuni. Poate și pentru că, în timp ce un un băiat mă invitase la plimbare, m-am lovit de el. De ciorchinele de liliac, nu de băiat!

7 octombrie, 2011

Un ultim retuş, înainte de a ieşi la plimbare. Ultimul accesoriu, dar cel mai important, cel mai preţios, cum spunea Coco Chanel. Une “goutte” de Calèch, un strop din parfumul pe care Robert Dumas-Hermès, designer al Casei Hermès, l-a creat în 1961, “nasul” fiind parfumierul Guy Robert. Şi pentru că Thierry Hermès , un marochiner care făcea şei şi harnaşamente pentru călărie, a fondat Casa Hermès în 1837, forma flaconului evocă un felinar de trăsură, iar logo-ul e inspirit din universul cabalin.

3 martie, 2011

Poate pentru că în aprilie, într-o seară, m-am întâlnit cu primul liliac înflorit. Nu, nu a înflorit dimineața, nici noaptea, ci atunci, seara. Era acea oră magică, acel timp sublim, când nu știi dacă noaptea parfumată, de primăvară încă tânără, se lasă brusc peste fire, sau se preface că-i vară și tărăgănează...tărăgănează...până soarele dispare total, lăsând umbre viorii, pline de promisiuni.