3 martie, 2011
Poate pentru că în aprilie, într-o seară, m-am întâlnit cu primul liliac înflorit. Nu, nu a înflorit dimineața, nici noaptea, ci atunci, seara. Era acea oră magică, acel timp sublim, când nu știi dacă noaptea parfumată, de primăvară încă tânără, se lasă brusc peste fire, sau se preface că-i vară și tărăgănează...tărăgănează...până soarele dispare total, lăsând umbre viorii, pline de promisiuni.