Și mă trezesc într-o zi atât de nouă, cea mai nouă ce mi-a fost dat s-o trăiesc vreodată … Și simt că soarele e undeva, acolo, chiar dacă încă n-a răsărit, lăsând dâre roz pe cerul calm…Mireasmă de aer, de viață, de lumină aurie. Și gândesc a spune: mulțumesc că m-am trezit! Am intrat într-o zi tânără, o nou-născută zi, pe care o trăiesc, cu uimire, pentru prima oară. Aburul aromat al cefelei negre e una din cele mai depline fericiri ale acestei vieți. Câte-or mai fi urmând?! Vieți, nu cafele… Dacă. Parfum de cafea neagră, tare, alintată, miracol parfumat.
Parfumul mirodeniilor
Imaginați-vă acele vremuri în care, de la Veneția până-n Englitera, oamenii așteptau corăbiile sosite din Indii, doldora de arome prețioase și scumpe, râvnite mai abitir ca aurul și pietrele prețioase. Cei avuți plăteau pungi de galbeni pentru sferele parfumate care să le protejeze familia și pe ei înșiși de boli și să le confere acel ”ceva” aparte, spre a-i deosebi de gloata expusă molimelor și virușilor fără leac. Sfere perforate, din aur sau argint, lucrate de bijutieri, agățate la gât sau la mână, uneori purtate chiar în palmă, atașate veșmintelor sau cingătorilor, purtate ca obiect decorativ și eficace pentru păstrarea stării de sănătate și a unei aureole care îi detașa pe cei aparținând diferitelor categorii sociale. Mărul sau sfera parfumată conținea prafuri aromate, rășini sau alifii puternic mirositoare, majoritatea având la bază cuișoarele, scorțișoara, coriandrul, piperul alb, negru sau roz, nucșoara, anasonul stelat și ghimbirul