Parfumul primilor fulgi de nea

Era dimineață. Mă pregăteam de mers la școală, când l-am văzut pe tata aducând cizmele îmblănite din debara. Le alinia frumos și începea, tacticos, să le dea cu cremă de ghete, după care le lustruia cu o perie mare. Cu o zi înainte purtasem ghetele ușoare, bleumarin, din piele fină și cu șireturi mătăsoase. Am amintiri frumoase legate de ghetele acelea, mai degrabă niște botine cu șiret, aduse de la București. Ei, dar în dimineața mohorâtă, întunecată (era pe la începutul lui decembrie) și înfrigurată, cu somn pe la gene, îmbrăcată în grabă cu un jerseu gros din lână, tricotat perfect de mama, mirosul acela de cremă de ghete, tare, ca de petrol și ceară de parchet, se răspândea în toată casa primei mele copilării. Cât iubeam iarna în copilărie! Nu, nu mai mult decât vara…dar aproape la fel de mult.

Parfumul ochilor căprui sau Audrey și Givenchy

Când mi-a transmis Pandhoraa tema propusă de ea pentru povestea noastră parfumată, mi-a venit instantaneu în minte gândul că n-am niciun membru al familiei care să dețină ochi căprui, toți fiind posesori de iriși albaștri-verzi, gri, verzi-gri sau chiar turcoaz…Nici prieteni cu ochi căprui nu prea am, ba chiar și verișorii mei au ochi albaștri sau verzi! Și totuși, sondajele arată că ochii căprui sunt cel mai des întâlniți în zona temperată și mediteraneană, ori eu n-am locuit niciodată în țările nordice, unde incidența privirilor de gheață albastră e mult mai mare. M-am gândit că această cantitate deloc neglijabilă din ființa noastră, numită ”suflet”, are multe de spus și l-am tras de un colțișor sensibil, ca să-mi aducă aminte de o privire extraordinar de blândă, catifelată, ca a unei căprioare. Pe care, fără excepție, o asociez cu bunul gust. Cu talentul, originalitatea, cu filmul bun.

Vise parfumate…parfumuri visate

„Visez, deci exist”. (August Strindberg)
Visăm! Visăm? Visăm…Să fie visul calea către stele, către infinit, către un absolut la care tindem…visând?! Ne urmărim, oare, visele către vârfuri, în seninul înalt al uni cer fără limite? Nimic nu ne limitează mai mult realitatea și cred că nimic nu ne ridică mai mult decât un vis. Sau mai multe vise. Visăm la propriu, visăm cu ochii deschiși și visăm să realizăm ce ne propunem, să ne împlinim dorințele.

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus