Jocul florilor și al culorilor e găzduit în fiecare miercuri, cu multă grație, de către Ella. Azi, floarea cea mai dragă și mai scumpă mie, Enya mea! Invitată la o petrecere costumată, care a avut loc sâmbătă seara la un club drăguț din Cluj (nu facem reclamă, așa-i cerința), Enya a ales personajul Daenerys Targaryen din cunostul și […]
Pikinii la doi ani
Pikinii noștri împlinesc astăzi doi ani. La mulți ani frumoși, Picky și Odin! Da, sunt cei doi năstrușnici, fetița-pisică și băiețelul-motan care de doi ani încoace s-au ”insinuat” cald și minunat în inimile noastre, crescând sub ochii noștri, devenind parte din familie. Una importantă! Miau, la mulți ani fericiți, blănoșii noștri dragi! Să fiți sănătoși, cuminți (hahaha) și să vă înțelegi bine cu noi și între voi! Că deștepți și frumoși sunteți, așa că, noroc și voie bună, pikinilor! La mulți ani cu sănătate și whiskasuri gustoase! La mulți ani celor ce iubesc pisicile! 😉
Firește că Enya îi ține în poze, ea cu pupatul, noi cu umblatul. Nu că nu i-am pupa și noi foarte des!
O frumoasă reflexie din familie
Fotografiile participă la jocul “Reflexii în oglindă“, găzduit de SorinN.
Călătorind într-o zi prin albumele rudelor dragi (ați ghicit, pe facebook!) am găsit o superbă reflexie a unei superbe nepoate, Sânziana, fiica unei frumoase verișoare, Nina, care e și nașa de botez a Enyei mele. Sânziana mi-a permis, și îi mulțumesc aici, să-i folosesc fotografia în care se reflectă atât de minunat, așa că azi e vedetă la Reflexii în oglindă și sper să vă încânte și pe voi. Toată ambianța e rafinată, atât modelul, cât și rochia, atitudinea, acea clipă surprinsă pentru eternitate.
Vacanța de vară 2012: Italia, San Marino și Austria, via Slovenia și Ungaria
Bine v-am regăsit, dragi prieteni! După trei săptămâni de vacanță așteptată, dorită și reușită, în care sufletul, ca de obicei, ne rămâne undeva prin frumoasele locuri care ne-au alungat oboseala și ne-au bucurat ochii și inimile, presupunem că ne-am întors – și mă refer aici la mine, la Enya mea și Xaba al nostru, evident – și spun ”presupunem” deoarece există o doză de îndoială atunci când sufletul se acomodează cu preafrumosul și începe să iubească, atașându-se, un loc drag sau mai multe. Moment în care îl luăm pe sus și-l aducem înapoi acasă, unde are nevoie de timp să se acomodeze cu ceva ce iubește deja, dar îi este cam banal. Ei, asta-i vacanța, frumoasă pentru că noi o proiectăm, suficient de lungă din exterior, dar foarte scurtă dinspre inima noastră și-a ei, a vacanței.
Toamna. Tablou de Mirela Pete
Serafina visătoare. Fotografii de Enya
Serafina se cam răsfață în ultima vreme. Că miau, că miorlau, vreau numai bunătăți, i-a crescut o minunăție de puf de iarnă, măcar că e o căldură!!! Noi nu suportăm înfofolirea în apartament, preferând să încălzim bine caloriferele. Și Miți Miorlau- Serafina, care tânjește după pui, dar nu vrea să cunoască motani-cotoi, așa că va tânji până când va ceda sau o vom steriliza…privește, dusă pe gânduri, zarea de toamnă. Scumpă pisi…Stă pe gânduri privind, cu acea căutătură aparte pe care o au pisicile de vreo 5000 de ani încoace, surprinsă în hieratismul sculpturilor antice egiptene, popor care a zeificat pisica. Firesc, doar pisica știe că e divină și că omul o hrănește pentru că e zeitate! (știți bancul, care nu-i chiar banc! 😉 )
Vedi Venezia! ( II)
După cum îmi aminteam, amintindu-le și celor care au avut bucuria de a păși pe acest tărâm de magie și nesfârșită frumusețe, sau celor care acum vor să fie locuitori ”turistici” ai Veneției, La Serenissimei Regina del Mare, inima, pulsul, centrul Veneției este Piaza di San Marco. Toate drumurile de pe Il Ponte della Libertà duc spre San Marco. Dacă stai 7 zile la Veneția, pe șapte căi diferite vei ajunge în inima sa superbă. Dacă vii dinspre mare, de pe insula Murano, Torcello, Burano, Lido di Gesolo – cartierele insulare ale Veneției -, o vei vedea surâzând, cu detașarea imperială a celor care se știu frumoși și puternici. Basilica San Marco strălucește, lustruită sub seninul de turcoază al Serenissimei, deși datează din sec IX ! Aici se află moaștele Sf. Patron și Ocrotitor al orașului, Evanghelistul Marcu, aduse din Alexandria pentru a celebra astfel independența Veneției, eliberată de Bizanț! Veneția a cucerit Bizanțul, aducând de la Constantinopol patru cai și un leu înaripat. De atunci, Leul Înaripat a devenit simbolul Veneției ( în icoane, Sf.Evanghelist Marcu este reprezentat cu un leu înaripat). Leul amintește și de o monedă foarte puternică, ce oferea Veneției o putere economică mult superioară celorlalte state. Moneda era din aur, având un leu pe față, iar pe revers chipul Sf.Teodor.
Riviera venețiană. Din vacanță
Înainte de Veneția, care e încă în mine, în noi ( sau am rămas eu acolo, după cum am mai scris), am străbătut Europa, pe autostrăzi absolut perfecte (pe când și la noi?!), civilizate, cu popasuri curate (incredibil!), amenajate (cu toalete, mese, etc). Ne-am bucurat de Citadela Budapestei o zi întreagă, rămânând să dormim o noapte într-o capitală absolut europeană, un oraș splendid, pe care îl cunosc bine de acum 20 de ani. Enyei i-a plăcut atât Citadela, cât și felul în care Dunărea desparte capitala ungară în două, trecând și peste Podul cu Lanțuri (și lei) și pe sub Dunăre, că a vrut cu metroul la cea mai mare adâncime! A doua zi, ne-am bucurat admirând verdele Austriei, cu Alpii săi, cu brazii săi, cu pajiștile tunse perfect și casele curate, cocoțate pe lângă pășuni care străjuiau munții semeți. Am trecut prin multitudinea de tunele care străpung munții, perfecte, circulare și luminate a giorno. Monoton, dar frumos! La venire doar ne-am oprit o zi la Viena, dar asta în altă postare.
Despre artă, din gurile (bune, rele) ale altora
“Arta este ori plagiere, ori revoluţie. “ O spune Paul Gauguin şi, fiind unul din preferaţii mei ,m-am obişnuit să-l iau în serios. “Arta este efortul necontenit de a concura frumuseţea florilor”. Eh, Marc Chagall contează, dar nu sunt convinsă căşi părerea dumnealui despre artă. “Arta este o minunată minciună care ne face […]