Recomand

  • Clipe de Cluj
  • Dexign
  • Club Povestea Parfumata

16 septembrie, 2019

Acum 27 de ani, eu și Csaba ne-am căsătorit într-o splendidă zi de 15 Septembrie! 😛 Ce e mai minunat decât să avem un copil, domnișoară superbă acum, care ne pregătește în taină, la aniversarea a 27 DE ANI DE LA CĂSĂTORIE, o tartă delicioasă, făcută cu mâinile ei de artist plastic genial și ne spune: La mulți ani frumoși ca mierea! 💗💗💗Vă spun eu, e ceva unic, e splendid, nu există […]

20 septembrie, 2017

2017-09-15 În 15 Septembrie, o zi superbă, cu soare, cer senin și bună dispoziție, am sărbătorit 25 de ani de la căsătorie, din frumoasa zi în care Xaba și cu mine am spus DA! Și da a rămas până azi! Nunta de argint sau 25 de ani de căsnicie, care au fost buni, frumoși, dar mai ales fructuoși datorită minunatei noastre fiice, Enya, cea mai mare realizare a noastră! 😛  Mai […]

12 aprilie, 2015

Sărbători fericite de Sfintele Paști!

3 august, 2013

Mama folosea parfum de gospodină încă din frageda și superba mea copilărie, când, imediat ce-și îndepărta la duș mirosul de cabinet stomatologic din haine și păr și o trimitea pe fata în casă cu noi, copiii, la joacă, începea să dreagă pățaniile Lenuței, care era absolut în afară de subiectul numit ”bucătărie”. Lenuța venea de la țară, alungată de sărăcia dintr-o familie cu 9 copii și doar două brațe apte de muncă, iar acolo altceva decât ” ceapă, pită și fasole” nu a prea mâncat. Era harnică, își dădea silința, dar nu se pricepea deloc la gătit. Așa că mama lua hățurile gospodăriei cu dârzenia mâinilor ei fine, dar puternice, pregătind cele mai aromate și gustoase preparate în timp record și cu o îndemânare pe care vreau să cred că i-am moștenit-o. Frumoasă și neobosită, era apreciată atât pentru calitățile sale de medic, cât și pentru cele mai bune sărmăluțe cu varză dulce și carne de mânzat în amestec cu porc, chifteluțe mici cu cimbru și mărar, cele mai bune ișlere cu nucă și inimitabila părjitură Felii londoneze, bunătăți pe care le face și azi.

7 aprilie, 2013

Ssst! Să nu ne audă...Nu te mai mișca...Stai așa! Frate-meu abia mai sufla: mic, blond, cu ochii lui albaștri, măriți de spaima ca va fi auzit. -Și ce să fac aici?! întreba el naiv, plictisit și cu gândul la mingea de-afară. -Să stai pur și simplu! îi ordonam eu autoritar și absolut aiurea, căci numai pe mine mă fascina pe vremea aceea un șifonier imens, din lemn masiv, cu miros frumos, uscat, care păstra o mulțime de haine așezate pe două rânduri, agățate pe umerașe mari, lucrate migălos. Mă ghemuiam cu genunchii adunați, închideam ochii și îmi imaginam ale cui sunt hainele din jurul meu, aflate în întunecimea imensului șifonier din casa copilăriei.

10 februarie, 2013

Și mă trezesc într-o zi atât de nouă, cea mai nouă ce mi-a fost dat s-o trăiesc vreodată ... Și simt că soarele e undeva, acolo, chiar dacă încă n-a răsărit, lăsând dâre roz pe cerul calm...Mireasmă de aer, de viață, de lumină aurie. Și gândesc a spune: mulțumesc că m-am trezit! Am intrat într-o zi tânără, o nou-născută zi, pe care o trăiesc, cu uimire, pentru prima oară. Aburul aromat al cefelei negre e una din cele mai depline fericiri ale acestei vieți. Câte-or mai fi urmând?! Vieți, nu cafele... Dacă. Parfum de cafea neagră, tare, alintată, miracol parfumat.

18 noiembrie, 2012

Era dimineață. Mă pregăteam de mers la școală, când l-am văzut pe tata aducând cizmele îmblănite din debara. Le alinia frumos și începea, tacticos, să le dea cu cremă de ghete, după care le lustruia cu o perie mare. Cu o zi înainte purtasem ghetele ușoare, bleumarin, din piele fină și cu șireturi mătăsoase. Am amintiri frumoase legate de ghetele acelea, mai degrabă niște botine cu șiret, aduse de la București. Ei, dar în dimineața mohorâtă, întunecată (era pe la începutul lui decembrie) și înfrigurată, cu somn pe la gene, îmbrăcată în grabă cu un jerseu gros din lână, tricotat perfect de mama, mirosul acela de cremă de ghete, tare, ca de petrol și ceară de parchet, se răspândea în toată casa primei mele copilării. Cât iubeam iarna în copilărie! Nu, nu mai mult decât vara...dar aproape la fel de mult.

14 noiembrie, 2011

Vă place ciocolata? Ei, poftim întrebare! Să ridice mâna sus de tot cel căruia nu-i place ciocolata! Nu, nu cei care ţin dietă, sau care îşi menţin silueta şi pe care îi invidiez pentru ascetism. Mă rog, mai degrabă le plâng de milă, că-i mare păcat să-ţi refuzi o bucăţică sau o bucăţoaie de ciocolată, o minimă şi permisă bucurie! Ciocolată albă, neagră, cu lapte, cu alune, cu mentă sau cocos! Fântână de ciocolată, tabletă, praline, bomboane de ciocolată cu umpluturi diverse şi lichioruri fine, cu fructe confiate, vişine, arahide, vamilie, piper!

20 iunie, 2010

Celei mai scumpe ființe și celei mai dragi mie, Enya mea, care se numește și Henrietta, îi spun doar: La mulți ani cu multă fericire! 100 de ani fericiți! Să ai parte  de o viață superbă, de momente sublime, de sănătate maximă, de inspirație și talent cu carul, de frumusețe, de bucurii la tot pasul și de puterea pe care ți-o dă siguranța deplină și iubirea!  Să fii scutită de […]