5 noiembrie, 2014
Expoziția de debut a Enyei Pete a avut un mare succes, fiind o meritată reușită, un pas înaintea unui zbor înalt, pe care i-l doresc din suflet. ”O frumoasă uimire”, un debut reușit și mult ”mai mult decât recunoașterea unui talent”, recunoașterea Enyei Pete ca tănără artistă.
26 iulie, 2014
Amintirea unui parfum, ocrotit de prețiosu-i flacon – pentru că iubim un parfum atunci când ne place și ambalajalul, nu doar magica licoare înmiresmată – este emoția profundă care însoțește fiecare trăire sau întâmplare plăcută – și aici iar fac o paranteză: parfumul pe care-l iubești și prețuiești în amintire e asociat clipelor frumoase, dragi, pline de delicatețe. Parfumul ia parte la momentul sau infinitul care a însemnat ceva aparte, niciodată altfel, devenind treptat semnătura ta olfactivă, trecerea ta printr-o încăpere sau prin viața cuiva, o parte importantă din tine. Cintesență a emoțiilor, loc de taină al amintirilor, parfumul e hrana celui mai misterios simț, făcând tacit legătura dintre sacru și profan. Pentru că simțul olfactiv este un simț al amintirilor delicate.
27 iunie, 2014
A sosit vacanța! Da, dar Enya a avut bucuria primei vacanțe încă înainte de-a lua vacanță în mod oficial, și a profitat de acest privilegiu pentru a vizita Belgia și Franța, respectiv Bruxelles, Bruges și Paris. Oricum, Enya a obținut Premiul I la Desen, o Mențiune Internațională la Pictură și Premiul II la învățătură, rezultate de care suntem foarte mândri. A plecat către capitala Europei la sfârșitul lunii mai, însoțită […]
17 mai, 2014
Happy Birthday, Enya! Breithlá son, Eithne Patricia Ní Bhraonáin! Enya este o comoară a lumii întregi. Un tezaur care aduce bucurie. Nu demult, superba cântăreață, artistă genială, făcea următoarea afirmație: ”oamenii mi-au spus că sunt mai fericiți atunci când ascultă muzica mea. Cum aș putea să nu le-o mai ofer, să nu mai cânt?! Prin urmare, voi cânta, voi compune, mă voi exprima mereu prin muzica mea”! S-o respectăm și să-i mulțumim, dar mai […]
3 martie, 2014
A cunoaște. A iubi. Înca-odată, iar și iară, a cunoaște-nseamna iarnă, a iubi e primăvară.
2 martie, 2014
Azi scriu doar tag-uri: Martie...Făget...Enya...Ale...Xaba...lecții...șofat...pădurea...Maria...casa...florile...primăvara...soare...prieteni...Pufy...cer senin. :)
22 noiembrie, 2013
Fotografiile participă la jocul “Reflexii în oglindă“, găzduit de SorinN. Enya mea înainte de o petrecere frumoasă, între colegi, pentru care și-a căutat special vestimentația.
8 noiembrie, 2013
Lucrarea aparține Enyei mele, care a făcut-o pentru laboratorul de fizică de la liceul unde studiază, adică cel de arte plastice. Eu zic că a fost chiar meritat 10-le acesta.
21 octombrie, 2013
Cuvântul Amaranth provine de la amarantos (ἀμάραντος în greacă) însemnând "nepieritor," și un alt cuvânt grecesc ( ἄνθος) anthos, adică floare. Amaranth simbolizează nemurirea sau o floare care nu piere niciodată, aceasta fiind o traducere poetică a cuvântului. Mit , legendă și poezie, Amaranthul este întâlnit des în literatură. Fabula Amaranth a lui lui Esop ilustrează diferența dintre frumusețea trecătoare și cea veșnică. ”O floare de Amaranth plantată într -o grădină, în apropierea unui Trandafir , i-a spus acestuia : " Ce floare frumoasă ești tu, Trandafirule, un favorit al zeilor și asemeni lor, ești Zeu între flori. Eu te invidiez pentru frumusetea si parfumul tău! Dar Roza i-a răspuns : " Eu într-adevăr , dragă Amaranth , prosper, dar pentru un timp scurt ! În cazul în care nu există o mână crudă care mă smulge de pe tulpina mea , poate pentru un sezon, dar eu oricum trebuie să pier de o moarte timpurie, râvnit fiind. Tu ești nemuritor și mereu întinerești, Amaranth!”
3 august, 2013
Mama folosea parfum de gospodină încă din frageda și superba mea copilărie, când, imediat ce-și îndepărta la duș mirosul de cabinet stomatologic din haine și păr și o trimitea pe fata în casă cu noi, copiii, la joacă, începea să dreagă pățaniile Lenuței, care era absolut în afară de subiectul numit ”bucătărie”. Lenuța venea de la țară, alungată de sărăcia dintr-o familie cu 9 copii și doar două brațe apte de muncă, iar acolo altceva decât ” ceapă, pită și fasole” nu a prea mâncat. Era harnică, își dădea silința, dar nu se pricepea deloc la gătit. Așa că mama lua hățurile gospodăriei cu dârzenia mâinilor ei fine, dar puternice, pregătind cele mai aromate și gustoase preparate în timp record și cu o îndemânare pe care vreau să cred că i-am moștenit-o. Frumoasă și neobosită, era apreciată atât pentru calitățile sale de medic, cât și pentru cele mai bune sărmăluțe cu varză dulce și carne de mânzat în amestec cu porc, chifteluțe mici cu cimbru și mărar, cele mai bune ișlere cu nucă și inimitabila părjitură Felii londoneze, bunătăți pe care le face și azi.
