Cuvintele mă iubesc și-mi vin în întâmpinare chiar acum, în mers legănat, adiind proaspete ca zefirul și încântătoare precum muzicile clasice. De nicăieri sau de aiurea, cuvintele, fie rostite cu o dicție perfectă și o voce dăruită (cine mă cunoaște, știe că nu exagerez), fie scrise cu o aspectuoasă și nonconformistă caligrafie, sau tastate la repezeală cu tastele șterse de litere