Și mă trezesc într-o zi atât de nouă, cea mai nouă ce mi-a fost dat s-o trăiesc vreodată … Și simt că soarele e undeva, acolo, chiar dacă încă n-a răsărit, lăsând dâre roz pe cerul calm…Mireasmă de aer, de viață, de lumină aurie. Și gândesc a spune: mulțumesc că m-am trezit! Am intrat într-o zi tânără, o nou-născută zi, pe care o trăiesc, cu uimire, pentru prima oară. Aburul aromat al cefelei negre e una din cele mai depline fericiri ale acestei vieți. Câte-or mai fi urmând?! Vieți, nu cafele… Dacă. Parfum de cafea neagră, tare, alintată, miracol parfumat.
Aroma ceaiului tău, parfumul ceaiului meu
Pe când desenam azi noapte o ilustraţie pentru o cărticică dragă mie, am simţit o aromă de ceai. Casa era tăcută, ai mei dormeau, dar parfumul ceaiului stăpânea fiecare colţişor. Fără să-mi mai pun alte întrebări, am meșterit un ceai fantastic, puternic răspânditor de ireale arome, prietenos şi plin de bune intenţii. Acum, în zori, aroma lui se simte încă , dulce şi condimentată. Mă inhib brusc: e o mare responsabilitate când aroma unui ceai are o asemenea savoare. Cred că n-ai cum să scrii atât de frumos despre ceva atât de perfect precum ceaiul bun. Dar hai să încerc.