Recomand

  • Clipe de Cluj
  • Dexign
  • Club Povestea Parfumata

26 aprilie, 2013

Fotografiile participă la jocul “Reflexii în oglindă“, găzduit de SorinN.

14 august, 2012

Da, am avut bucuria să fim acolo! La împlinirea a 150 de ani de la nașterea pictorului meu preferat de după 1900, exact în 14 Iulie, eram la Palatul Belvedere din Viena, împreună cu Enya mea și cu Xaba, la deschiderea Expoziției Jubileu – 150 de ani Gustav Klimt. O expoziție unicat, cu peste 120 de piese expuse: picturi, desene, schițe, scrisori, fotografii, documente și alte exponate care erau parte fie din opera superbă a geniului Klimt, fie din viața omului Gustav Klimt. Am dorit să fim acolo la deschiderea acestei excepționale expoziții care a avut loc exact de ziua de naștere a maestrului, în 14 Iulie și mă bucur că am admirat cu bucurie opere ca Sărutul, Șerpii de apă, Judith, Grădinile lui Klimt, Floarea Soarelui, peisajele sale cu copaci, portretele de femei superbe și multe alte capodopere ale celui pe care îl admir fără rezerve. Încă mai aveți timp să mergeți la expoziție, aceasta fiind deschisă până în 3 ianuarie. Menționez că anumite exponate fac parte din colecții particulare sau ale altor muzee și doar acum le puteți vedea alături pe toate. E o șansă de a vă bucura din plin de ceea ce înseamnă Klimt și de un ”Sărut” care a schimbat lumea. Veți ieși de acolo zâmbind de fericire. Am ales și câteva imagini care marchează evenimentul prin mărci poștale, concerte muzicale în curtea palatului, pliantul expoziției, fotografii cu Klimt. Nu scriu mai mult, las imaginile să vorbească în liniște.

20 iulie, 2012

Bine v-am regăsit, dragi prieteni! După trei săptămâni de vacanță așteptată, dorită și reușită, în care sufletul, ca de obicei, ne rămâne undeva prin frumoasele locuri care ne-au alungat oboseala și ne-au bucurat ochii și inimile, presupunem că ne-am întors - și mă refer aici la mine, la Enya mea și Xaba al nostru, evident - și spun ”presupunem” deoarece există o doză de îndoială atunci când sufletul se acomodează cu preafrumosul și începe să iubească, atașându-se, un loc drag sau mai multe. Moment în care îl luăm pe sus și-l aducem înapoi acasă, unde are nevoie de timp să se acomodeze cu ceva ce iubește deja, dar îi este cam banal. Ei, asta-i vacanța, frumoasă pentru că noi o proiectăm, suficient de lungă din exterior, dar foarte scurtă dinspre inima noastră și-a ei, a vacanței.

26 iunie, 2012

După ce ne-am delectat cu Grădinile castelului Mirabell din Salzburg, m-am gândit să vă arăt și o altă oază de frumos, unde ne-am delectat azi vară în Salzburg: Schloss Hellbrunn, castelul și frumoasele sale grădini.

2 august, 2011

La drum pe autostrăzile europene... către vacanţă! Fotografii de Mirela şi Enya Pete. ;)

26 iulie, 2011

De Veneţia ne-am despărţit greu, ca şi anul trecut...Am ales Salzburg-ul in drum spre casa. Deocamdată o pagină salzburgheză ...în imagini! Fotografiile sunt făcute de Enya, Xaba şi cu mine (cu excepţia Panoramei, ultima din şir, care e preluată). Sper să vă placă. Noi am fost fericiţi în Salzburg şi ne-am făcut şi prieteni! ;)

12 martie, 2011

Azi vară am revăzut cu ai mei doi dragi, Viena. Veneam din Veneția, copleșită de frumos! Viena nu-mi era străină, vizitând-o în prag de primăvară acum mulți ani, într-o perioadă în care mi-am permis să o cunosc și să o iubesc, fără să o identific cu întreaga Austrie…Și poate pentru că Viena e strălucitoare, plină de viață, iar vienezii deosebiți de alți germanici, am îndrăgit-o dintotdeauna. Aici, aristocrația este încă respectată și rolul său în dezvoltarea culturii vieneze este evident și recunoscut cu stimă de austrieci (și nu numai). Și poate pentru că Viena e luxoasă, alcătuită din palate care adăpostesc toate instituțiile publice, dar și palate de locuit pentru oamenii norocoși, înconjurate de grădini minunate, dar și muzee, care au fost celebrele palate ale împăraților austrieci

22 august, 2010

Poate pentru că Viena nu-mi era străină, vizitând-o în prag de primăvară acum mulți ani, într-o perioadă în care mi-am permis să o cunosc și să o iubesc, fără să o identific cu întreaga Austrie...și poate pentru că Viena e strălucitoare, plină de viață, iar vienezii ușor (mai mult, după părerea cunoscătorilor) deosebiți de alți germanici, am îndrăgit-o dintotdeauna! Viena e locuită atât de germani, cât și de mulți cehi, unguri, slovaci, sloveni, evrei, chiar și italieni, dar și de imigranții veniți din Europa de Est.

14 august, 2010

Înainte de Veneția, care e încă în mine, în noi ( sau am rămas eu acolo, după cum am mai scris), am străbătut Europa, pe autostrăzi absolut perfecte (pe când și la noi?!), civilizate, cu popasuri curate (incredibil!), amenajate (cu toalete, mese, etc). Ne-am bucurat de Citadela Budapestei o zi întreagă, rămânând să dormim o noapte într-o capitală absolut europeană, un oraș splendid, pe care îl cunosc bine de acum 20 de ani. Enyei i-a plăcut atât Citadela, cât și felul în care Dunărea desparte capitala ungară în două, trecând și peste Podul cu Lanțuri (și lei) și pe sub Dunăre, că a vrut cu metroul la cea mai mare adâncime! A doua zi, ne-am bucurat admirând verdele Austriei, cu Alpii săi, cu brazii săi, cu pajiștile tunse perfect și casele curate, cocoțate pe lângă pășuni care străjuiau munții semeți. Am trecut prin multitudinea de tunele care străpung munții, perfecte, circulare și luminate a giorno. Monoton, dar frumos! La venire doar ne-am oprit o zi la Viena, dar asta în altă postare.