Ssst! Să nu ne audă…Nu te mai mișca…Stai așa!
Frate-meu abia mai sufla: mic, blond, cu ochii lui albaștri, măriți de spaima ca va fi auzit.
-Și ce să fac aici?! întreba el naiv, plictisit și cu gândul la mingea de-afară.
-Să stai pur și simplu! îi ordonam eu autoritar și absolut aiurea, căci numai pe mine mă fascina pe vremea aceea un șifonier imens, din lemn masiv, cu miros frumos, uscat, care păstra o mulțime de haine așezate pe două rânduri, agățate pe umerașe mari, lucrate migălos. Mă ghemuiam cu genunchii adunați, închideam ochii și îmi imaginam ale cui sunt hainele din jurul meu, aflate în întunecimea imensului șifonier din casa copilăriei.
Parfumul străzilor
-Cum așa, parfumul străzilor?! a întrebat cineva. -Străzile au parfum? s-a mirat altcineva. -A ce-ar putea mirosi o …stradă?! a încercat un altul să afle. Simțind mireasmă de liliac înflorit, am dat fuga către colțul străzii, unde începea lunga și șerpuită stradă cu grădini falnice. -Ei, cum o să aibă străzile parfum! a mai râs un al treilea. I-am îndrumat atunci către strada cu castani, pe care, indiferent de anotimp, mirosea a toamnă, a frunze uscate, a fumuri, ceai și seri înfrigurate, cu viori cântând în veștede amurguri. -Cum să cauți parfumul unei străzi?! a exclamat cineva, privind detașat câțiva crini care-i zâmbeau dintr-o grădină. Și mi-am amintit de strada-cu-crini, pe care se afla casa-cu-pian. Acolo aveam lecția săptămânală de pian, lecție de care m-am despărțit odată cu revenirea în orașul natal, Clujul meu drag. Atunci când am părăsit castelul, copilăria, poate fericirea. Și parfumul unei vârste pe care o regăsesc doar când simt miros de căpșuni coapte pe strat și trandafiri înfloriți în prag de vară.
Parfumul unui poem. Les Fleurs du Mal
Cred că un parfum bun este un poem înmiresmat.
Parfumul
(Les Fleurs du Mal )
de Charles Baudelaire
Parfumul mirodeniilor
Imaginați-vă acele vremuri în care, de la Veneția până-n Englitera, oamenii așteptau corăbiile sosite din Indii, doldora de arome prețioase și scumpe, râvnite mai abitir ca aurul și pietrele prețioase. Cei avuți plăteau pungi de galbeni pentru sferele parfumate care să le protejeze familia și pe ei înșiși de boli și să le confere acel ”ceva” aparte, spre a-i deosebi de gloata expusă molimelor și virușilor fără leac. Sfere perforate, din aur sau argint, lucrate de bijutieri, agățate la gât sau la mână, uneori purtate chiar în palmă, atașate veșmintelor sau cingătorilor, purtate ca obiect decorativ și eficace pentru păstrarea stării de sănătate și a unei aureole care îi detașa pe cei aparținând diferitelor categorii sociale. Mărul sau sfera parfumată conținea prafuri aromate, rășini sau alifii puternic mirositoare, majoritatea având la bază cuișoarele, scorțișoara, coriandrul, piperul alb, negru sau roz, nucșoara, anasonul stelat și ghimbirul
Parfumul sufletului
Amintirea şi Iubirea sunt parfumuri ale sufletului.
Câmpuri mov-albăstrii mi se perindă prin faţa ochilor şi aroma sobră, dar plină de prospeţime revigorantă, îmi inundă amintirile. Duminică dimineaţa…Înainte de micul dejun, simţeam aroma lavandei folosită de tata. Lavanda îmi e atât de familiară, încât dacă aş avea o nedumerire, cred că aş putea s-o întreb, să-i cer un sfat, pentru că-mi evocă făptura părintelui meu deosebit, inteligent, cult, generos şi inspirat.
Culoarea parfumată a verii
Vara…plină de promisiuni, de zile solar-diamantine, nopţi catifelat-violet-albastre, dimineţi trandafiriu-aurii, seri oranj, scăldate-n ametist, toate încărcate de miresme doldora de nuanţe, de tonuri muzicale şi tonuri cromatice. Iunie, zori de zi şi aurora ivită de după coama dealului sau din largul mării mătăsoase, aduce aerul ireal de pur şi rozul trandafirilor înrouraţi, boboci care răsar glorioşi, pentru a înflori nestingheriţi, atât timp cât vara îşi păstrează tinereţea, dar chiar şi la maturitatea falnicului anotimp! Mirosul lor transparent, crem muiat în oranj şi roz, e mireasma de petală a dimineţilor tinere de iunie.