Cel mai frumos anotimp. Septembrie în Barcelona

O lună în Barcelona, dar una de vacanță, cu descoperiri și redescoperiri e tot ce ne-am dorit în vara asta. Anul trecut ne-am mulțumit cu Grecia, norocoși că nu a fost aglomerat ca de obicei. Acum am vrut și am avut din plin o Barcelonă așa cum am ”organizat-o” de acasă, așa încât nu ne-a scăpat nimic cu adevărat rar, unic, minunat. Că-i minunată Barcelona și toată Catalonia! O lună gaudiană într-o Catalonie strălucitoare, frumoasă, originală și total pe gustul nostru, dintr-o Spanie în care se vorbește cu totul altă limbă decât catalana, o lună de soare, artă, mare, plajă, plimbări și vizitat muzee și parcuri gaudiene. În Madrid am fost chiar în primul an după studenție, dar aici abia acum pătrund și mă bucur că Enya are ocazia asta excepțională de-a se amoreza de salamandra lui Antoni Gaudí din Park Güell, acum, la terminarea cu Magna cum Laude a masteratului în Grafică – UAD, Cluj. Urmează Figueras-ul lui Dali și fuga pe Coasta de Azur să vedem Picasso în Antibe, deși am admirat și în Barcelona o parte din creația lui. Dar să revin în Barcelona, asta dacă nu cumva vom reveni tustrei pentru mai multă vreme pe meleagurile unde arta e apreciată și s-a făcut, și se mai face, doamnelor și domnilor, Artă cu ”A” mare”! Bine, știam cam tot ce era de văzut, cunoscut, simțit, adulmecat, iubit, respirat, dar… una e să înveți la Istoria artei sau să citești un teanc de cărți și răsfoiești sute de reviste/ video / filme, iar alta e să fii acolo, la fața locului, o zi, poate două sau trei, la diferite ore ale zilei, ca să vezi creația gaudiană la ea acasă în mai multe nuanțe luminoase: dimineața, pe senin, pe înnorat, seara, sub lună plină sau în soarele auriu și rotund al amiezii.
Emblema Barcelonei e creația lui Antoni Gaudí, geniul modernismului catalan. Sagrada Familia, Casa Batlló, Park Güell sau Parcul Güell, Casa Milà, Palau Güell, felinare Modernista, altele.

Antoni Gaudí a început proiectul sufletului și geniului său, catedrala „Sagrada Familia”, în 1882.
Formele au crescut organic, curbele sunt spirale logaritmice. Peste tot poate fi intuit Şirul lui Fibonacci. Imposibil de cunoscut pînă la ultima zecimală (are o infinitate!), acest număr, denumit „Phi” sau „Numărul de Aur”, se regăseşte peste tot în natură, reglând creşterea. Cochilia unui melc îl conţine (este raportul dintre înălţime şi lungime), valurile mării iau forma spiralei lui Fibonacci, seminţele florii soarelui se aşează după două spirale ale lui Fibonacci, la fel solzii de pe aripile fluturelui. Gaudí ştia asta – ceramica sa nu e plasată întâmplător, nici pereţii nu sunt mai aplecaţi decât trebuie. Şi spunea: „A crea ceva constă a-ţi pune propria lege în acord cu Legea Creaţiei. Creaţia continuă şi Creatorul se serveşte de creaturile lui. Cei care studiază legile naturii, intenţionînd să le folosească în propria creaţie, colaborează cu Creatorul. Originalitate înseamnă întoarcerea la origini.”

Supranumită „Templu Expiatoriu”, ”sacrificial, „Sagrada Familia” – uriaşa catedrală neogotică cu amprentă modernistă, un stil personal creat de Antoni Gaudí, anticipând Stilul 1900, ridicată integral din donaţii private și continuată, azi, din bani publici (provenind din biletele de intrare, dar și donații anonime) va fi inaugurată oficial în 2026, la exact 100 de ani de la plecarea din această lume a creatorului său. Treizeci de ani i-a dedicat excepționalul artist Antoni Gaudí, care a muncit, creat, descoperit, inventat, adăugat și imaginat finalul templului unic până la moartea sa, în 1926. A trăit anii Sagradei ca un pustnic, muncind, creând, desenând, gândind și comunincând prin rugă cu Creatorul. A locuit în catedrală ca un pustnic, în zdrențe, lăsând bogăția de care s-a bucurat în tinerețe, pentru o viață dedicată exclusiv muncii și creației. A desenat sute sau mii de schiţe uluitoare, experimentând rezistenţa structurilor cu machete, imaginând elemente organic, îmbinânduse încet, silențios, dar indestructibil. Rezultatul e unic – „Sagrada Familia”, care nu poate fi comparată cu nimic. ”Este o pădure împietrită dar aparent vie, care-şi uneşte frunzele în bolţi organice. Turlele seamănă cu conurile pinului. În vârf râde floarea soarelui. Contraforţii sînt reduşi la minimum, eforturile fiind preluate de structuri minerale, ca nişte lăstari”. Vitralii bogat colorate luminează blând dar amețitor: nuanțe calde în Est, nuanțe reci în Vest. Catedrala a crescut şi după moartea creatorului ei, Gaudí – nici războiul civil, nici dictatura lui Franco nu au putut opri lucrările. Papa Benedict al XVI-lea a sfinţit catedrala şi Vaticanul se gândeşte să-l treacă pe Gaudí în rândul sfinţilor. N-ar fi nici o exagerare. Dincolo de anii de asceză (aleasă de el, deoarece o vreme tânărul și frumosul Antoni Gaudi, admirat și susținut de un foarte important om de afaceri, prietenul și admiratorul său Eusebi Güell – cel care i-a dat numeroase comenzi, crezând de la început în geniul lui – a fost un om înstărit, elegant, invitat în marile palate și la mondenele recepții), dar a ales izolarea în muncă, sărăcia materială, îndepărtarea de orice l-ar fi sustras din gândirea sa artistico-matematică. Genialul artist a murit ca un martir, în urma unui accident rutier, lăsat să zacă lovit de un tramvai și adus prea târziu într-un spital al săracilor. Opera sa, atât de dragă mie, nouă, omenirii și lui Dumnezeu rămâne, e acolo, face minuni în inimile, sufletele, ochii și memoria celor care-i calcă pragul. Unica, superba, geniala „Sagrada Familia” va fi finalizată în 2026 și inaugurată oficial exact la un secol de la moartea lui Antoni Gaudí . (între ghilimele, fragment preluat din Meridiane subiective). Restul e personal.
Fotografii de Mirela, Enya și Xaba Pete

Park Güell. Verde, superb și perfect integrat în oraș, verdele vegetal crescând parcă din piatră și mozaicuri ploicrome deosebit de inspirate, e un parc al bucuriei, la o primă vedere copilăros, la una mai profundă extrem de elaborat, gândit și laborios executat. Genial ca tot ce a creat Antoni Gaudí. Frumusețe, mister, unicitate, fericire. Viață în fiecare piatră aproape organică, în fiecare construcție, treaptă, coloană, mozaic, culoare, turn, balustradă… copac-floare-papagali verzi, terase și tunele sculptate, contraforturi și arce butante, preluate din neogotic în stil modernist gaudian, sprijină bolți din piatră ca osatura unui organism viu. Decorate sublim cu povesti colorate și inteligent gândite, din pietre de mozaic superb îmbinate în tehnica ceramicii pictate, tratate, tehnică numită trencadís. Sau Park Güell, Barcelona, de Antoni Gaudí.

Casa Batlló. Adresa: Passeig de Gracia, Barcelona
Casa Batlló este prima din cele două clădiri grozave proiectate de Antoni Gaudí pe strada Passeig de Gracia din Barcelona, cealaltă fiind La Pedrera sau Casa Milà. Unii le confundă, fără să observe că incredibila Casa Batlló are fațada colorată ca solzii unei vietăți marine magice, iar balcoanele imită forma unor cranii, în timp ce Casa Milà are fațada albă și balcoanele din feronerie în stil Art Nouveau, modernism catalan gaudian, părând mai mult sculptată decât construită. Casa Batlló, construită in anul 1877, a fost remodelată și personalizată într-o manieră neconvențională între anii 1905-1907. La intrarea în Casa Batlló de Gaudi ni s-a dat un aparat mic si drăguț, cu butoane și căști în care ni se povestea, în limba dorită, absolut tot ce vedeam și ce a dorit genialul Gaudi să exprime în creația sa excepțională. Casa Batlló e la fel de vie ca toate creațiile lui Antoni Gaudi! Osatura din piatră si lemn, căldura, aerisirea naturala, grădina colorată de la ultimul etaj, cu mozaicuri superbe și plante exotice, scările în spirală, liniile ondulate din piatră, sentimentul că plutești în apă, sufletul fiecărui vitraliu sau mozaic sublim îmbinate și colorate, ușile asimetrice, plafonul ”Capelei Sixtine” a Casei Batlló imaginat într-un stil neogotic contorsionat, ca o spirală veșnică, culminând cu un candelabru amețitor, ferestrele, decorul, boltirea, pavimentul, povestea casei, feroneria incredibilă a balustradelor exterioare, frumusețea, realitatea unui basm aievea, toate fascinează. Seduc. Te fură.

Povestea completă când revin pe un teren mai stabil, că plutești aerian de fericire, aici. Toată Barcelona e vie, trăiește, e o forfotă antrenantă, te urci in taxi, prinzi rezervarea la obiectivul dorit (nu intri fără rezervare online, cu bilet plătit odată cu rezervarea, e bine de știut), taxiurile barceloneze sunt prompte, haioase ca niste bondarei negri cu galben-oranj și le găsești oricând.

Casa Milà de Antoni Gaudí, din 1984 pe lista UNESCO, asemeni tuturor lucrărilor sale, a fost o comandă a lui Roger Segimon de Milà și toți barcelonezii i-au spus ”La Pedrera”, (loc de unde se extrage piatra, în catalană) deoarece fațada prezintă ondulări specifice stilului Gaudí, care fac ca piatra să pară vie, șerpuitoare, casele, catedralele sau alte edificii construite de acest geniu al artei fiind continuări firești ale naturii, sculptate în piatră, dar care lasă loc unor continuări celeste, un SF de calitate, anticipat așa cum numai lumina genială o face. Chiar dacă mie Casa Batllo îmi place nespus de mult, am admirat și Casa Milà, care e absolut fascinantă.

Palau Güell, Antoni Gaudí, Barcelona
Antoni Gaudí – geniul modernismului catalan – este artistul care și-a lăsat amprenta unică pe arhitectura modernistă, postmodernistă și chiar contemporană, din Barcelona.

Palau Güell este o realizare timpurie a lui Antoni Gaudí pentru magnatul industrial și patron al artelor, catalanul Eusebi Güell, care l-a admirat, apreciat și susținut întreaga viață pe Gaudí. Ca o lucrare timpurie, clădirea conține esența lucrărilor ulterioare ale lui Gaudí și este fundamentală pentru înțelegerea arhitecturii sale. A fost declarat Monument istorico-artistic, Bun Cultural de Interes Național și Patrimoniu Mondial de către UNESCO, în 1984.

Fațada Palatului Güell nu pare, la prima vedere, a beneficia de un acoperiș atât de feeric, venit din lumea basmelor (fantastice sau extraterestre, după unii autori, în relație directă cu natura, după alții, ambele, după marii istorici de artă), cu multiple trimiteri culturale și elevată geometrie. Interesantă este poarta de fier cu un arc parabolic și modelul complicat al unor alge de mare, din fier, și a unei cravașe. Interiorul spectaculos te lasă, la propriu, mut de uimire, ca tot ce a creat Antoni Gaudí. Acoperișul e atât de altfel, încât după ce te bucuri de Parc Güell, Casa Batllo, Casa Mila, etc, etc – culminând cu incredibila Sagrada Familia – reușești să intri pe un teritoriu absolut aparte, fascinant, unic și, fără discuție, genial.

Îl găsiți pe Carrer Nou de la Rambla, 3-5, Barcelona. Merită, vă asigur!

Ce mâncăm în Barcelona?!
Daca nu savurezi tot ce da amprenta locului ales pentru vacanță- minunățiile de văzut, străzile de străbătut, parcurile, bucătăria tradițională, muzica, oamenii cu obiceiurile lor- aproape că ai călătorit doar într-un atlas, film documentar, internet. Mirosurile, vocile, fizionomiile, comportamentul, gustul mancării, al băuturilor, vestimentația, parfumul, muzica, toate astea contează, sunt ca niște fluide cu care te contopești si de care, dacă ai ales bine, te desparți cu greu și vei reveni curând sau cândva. Noi mai avem de explorat! Despre paella cu orez, scoici, creveți și homari, numai de bine! Despre nachos cu guacamole si ton, quesadilla cu ciuperci, carne si jalapenos, crochete de cartofi cu legume, crochete de somon, fructe de mare si sos, ori celebra crema catalană, de asemenea. Sunt nemaipomenite, aplauze barcelonezilor! Inclusiv pentru sangria rece și aromată! Trebuie să guști crema catalană în Barcelona!
Azi am ales o patiserie romantică, cu un aer vintage, fermecătoare si plină de „capcane” dulci! Interiorul e superb, o expoziție de râșnite de cafea, cafetiere, aparate de făcut înghețată, alte obiecte specifice patiseriilor din vechime… Dar las imaginile sa povestească. Ne-am răcorit cu shake de ciocolată cu frișcă, pinacolada și ceai frapat de mango cu gheață. Am ales bezele uriașe cu căpșuni, inghetata si macarons. Cutiile cu praline au un farmec dublu: aspect și gust bun.
Hola! Pe zona semi-pietonală de câțiva km, La Rambla, dupa Catedrala Barcelona Santa Cruz și un castel (sau conac) despre care voi povesti, am găsit o terasă despre care cunoscătorii spun că aici se servește cea mai buna paella cu creveți, scoici și homari. Și sigur nu s-au înșelat! E delicioasă! Poftă bună!

Felinarele Gaudí din Barcelona
Antoni Gaudí este artistul genial care şi-a pus puternic amprenta asupra celor mai interesante construcţii din Barcelona, devenite parte a patrimoniului arhitectural universal al lumii moderne. Operele sale au fost incluse inițial în stilul Art Nouveau, însă Gaudí a reușit să-și creeze propriul stil, inconfundabil, genial, catalanii numind acest stil „Modernista”.
Primul felinar gaudían din Barcelona se află în Reial Plaça, iar al doilea vizavi de Casa Lleo Morera, pe Passeig de Gracia, bulevard reprezentativ pentru arhitectura modernistă, fenomenul artistic care s-a manifestat la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea în toate genurile artistice din Catalonia, preponderent în capitala sa, Barcelona.

Barcelona cred că este unul din ”orașele felinarelor”, atât clasice, cât și moderniste. Am admirat din fiecare, dar le-am preferat, așa cum era de așteptat, pe cele create de Gaudi în stil modernist catalan.

Să admirăm câteva felinare fotografiate în vacanța noastră recentă, în Barcelona, Catalonia, Spania.

Urmează Plaça d’Espanya și Montjuic cu Font Magica (Fântâna magică), Muzeul Picasso, Parcul Joan Miro, Parcul Olimpic, Catedrala Santa Cruz de Barcelona, Cartierul gotic, Port Vell, Portul Nou, plaja Barceloneta, La Rambla cu a sa Boqueria și multe altele, dar numai când voi avea timp. Pentru că Barcelona înseamnă, în primul rând, Antoni Gaudí.