Murasaki Shikibu – citate din primul roman al lumii

Murasaki Shikibu (n. 978 — d. 1016) este autoarea romanului medieval japonez Genji Monogatari scris în epoca Heian, în jurul anului 1000 d.H., primul roman scris din lume.
Tatăl ei se numea Fujiwara no Tametochi și era un învățat din Kyoto. Fetele, în vremea ei, aveau mai greu acces la o educație aleasă. Ea s-a căsătorit la 22 de ani cu Fujiwara no Nobutaka, mai mare cu 20 de ani decât ea. Au avut o singură fată, dar soțul ei a murit pe neașteptate. Se pare că Murasaki Shikibu a avut atunci timp să scrie Genji Monogatari pentru a-și reveni după această grea pierdere.
Un muzeu al lui Genji Monogatari se găsește actualmente în orașul japonez Uji. În epoca Heian femeile nu aveau nume de familie, astfel încât numele desemnează o poreclă, de fapt poziția pe care persoana o ocupa la curte: ”Shikibu” ar fi ”Doamna”. 

Genji Monogatari (源氏物語 Povestea lui Genji) este un roman al scriitoarei japoneze Murasaki Shikibu, datând de la începutul secolului al XI-lea. Romanul, care în traducere are peste 1.000 de pagini, și care are peste 400 de personaje, este considerat a fi primul roman scris din lume.

Am ales din ”Povestea lui Genji” de Murasaki Shikibu (Doamna Murasaki), carte scrisă în jurul anului 1000 d.H. , partea în care e povestită nașterea lui Genji, eroul primului roman scris din istorie.
Când Genji era foarte tânăr, împăratul și-a găsit o noua nevastă, Fujitsubo no Nyogo, care semăna foarte mult cu fosta sa iubită, Kiritsubo no Koi. Deși Genji se apropie de aceasta cu o dragoste filială, pe parcurs, între cei doi se dezvoltă o dragoste nepermisă, ce conduce în final la nașterea unui copil nelegitim, viitorul împărat Reizei. Pe parcursul romanului, Genji se îndrăgostește pe rând de mai multe doamne, între care și de văduva fostului Prinț Regent, și de doamna Akashi, fiica unui aristocrat foarte bogat din Kyoto. El își construiește un palat în Kyoto, Rokujo in, unde își invită toate prietenele și se căsătorește pentru a doua oară cu cea de-a Treia Prințesă, care nu este alta decât fiica propriului sau frate, împăratul Suzaku, acum aflat pe patul de moarte. Genji a îmbătrânit și suporta cu greu certurile dintre doamne, mai ales că nu mai are energia din tinerețe. Cea de-a Treia Prințesă este sedusă de Kashiwagi, fiul celui mai bun prieten al lui Genji, și dă naștere lui Kaoru, care devine eroul ultimelor zece capitole, a căror acțiune se petrece în Uji.

” Rangul tatălui ei nu îi îngăduise să fie numai doamnă de onoare. Socotind-o de viță nobilă, cu maniere alese, Împăratul o poftea mai întâi pe ea ori de câte ori se ivea la Curte vreun prilej de muzică sau de distracție. Iar gestul de a o reține până la prânz trăda nesăbuință. ”
………………………

” Purtarea Împăratului ar fi putut deveni o pată rușinoasă în paginile istoriei virtuților împărătești. Stânjeniți peste măsură, nobililor de rang înalt și curtenilor nu le rămânea decât să aibă răbdare să își revină, prefăcându-se între timp că nu îi iau în seamă iubirea nebună. Și în China existase o preaiubită – frumoasa Yang Guifei – pentru care împăratul își neglijase îndatoririle, atrăgându-și revolta supușilor.  ”
……………….
” Și totuși… să fi avut într-o altă viață o legătură strânsă cu Împăratul? Cum s-ar explica altfel că i-a dăruit un băiețel cum nu se poate mai drăgălaș? Maiestatea Sa ardea de nerăbdare să își vadă pruncul, așa că i-a poftit la Palat de îndată ce a trecut perioada interzisă. Copilașul era neînchipuit de frumos. Primul său născut avea șanse mari să devină prinț moștenitor și toți îl socoteau ca atare, dar nu era nici pe departe atât de frumos ca pruncul nou-venit pe lume. Deși îi acorda celui dintâi născut atenția cuvenită, Împăratul nu putea să nu-și reverse dragostea nestăvilită asupra celui mic. ”
………………………….
” Cu toată dragostea năvalnică a Maiestății Sale, din pricina răutăților și intrigilor de la Palat, unde la tot pasul i se căuta pricină ori era batjocorită, Concubina își pierdea vigoarea și curajul pe zi ce trece, suferind tot mai mult. ”
………………………
” Când vlăstarul împărătesc a împlinit trei ani, ritualul de îmbrăcare pentru prima oară a hakamei a fost plătit din vistieria imperială, pentru a nu fi cu nimic mai prejos decât cel ai fiului mai mare. Fapta nu a trecut neobservată, fiind o nouă pricină de cleveteli. Și totuși, pe măsură ce creștea, băiețelul dovedea atâta frumusețe și inteligență, încât nimeni nu îi purta vreun gând rău. Chiar și erudiții de la Curte și mulți oameni în toată firea se minunau că venise pe lume o ființă atât de aleasă. ”

………………….

”În vara aceea, Miyasudokoro s-a simțit din ce în ce mai rău și ar fi vrut să se întoarcă la casa părintească, dar Împăratul nici nu voia să audă. Deși o știa firavă, nu s-a îngrijorat și a îndemnat-o să rămână la Palat ca să se întremeze. Starea ei se înrăutățea însă tot mai mult, iar în ultimele cinci sau șase zile nici nu se mai ținea pe picioare. Chipul ei încântător devenise tot mai uscățiv, iar sufletul îi era copleșit de o tristețe nemărginită la gândul despărțirii. Nu o putea mărturisi pentru că nu îi stătea în fire. Văzând-o secătuită de puteri, Împăratul nu mai știa ce să îi facă, mintea i se golise de tot ce însemna trecut și viitor. O tot încredința de dragostea lui, cu lacrimi în ochi, însă Concubina nu mai răspundea. Licărul privirii i se stinsese și zăcea fără vlagă. Chinuit de îngrijorare, Împăratul le-a poruncit slujitorilor să îi aducă o lectică, dar tot nu își simțea cugetul împăcat. S-a întors în camera bolnavei. Nu îi venea să se despartă de ea.”
……………………
” Micuțul Genji nu prea înțelegea ce se petrece în jur. Le privea nedumerit pe femeile care îi slujiseră mama cum își frângeau mâinile și jeleau disperate. Îl mirau deopotrivă lacrimile necontenite ale tatălui.”
…………………………..
Oricât de lucrat ar fi stilul din “Genji”, împănat de citate şi referinţe la poezia chineză şi japoneză, oricât de precise sunt descrierile vieţii de la curte, cartea rămâne totuşi un roman. Ea relatează viaţa personajului titular, un Genji, adică un personaj cu ascendenţă imperială, dar care nu poate avea pretenţii la tron, pentru că mama lui, concubină foarte iubită a împăratului, nu avea o origine destul de înaltă. Foarte tânăr, el s-a căsătorit, dar şi-a înmulţit legăturile amoroase şi, mai ales, a început o relaţie secretă cu “doamna cu vasul cu glicine”, favorita tatălui său, împăratul, în care crede că îşi regăseşte mama dispărută prea devreme. Aceasta îi dăruieşte chiar un fiu, care trece drept fiul împăratului. Conştient de greşeala lui şi devenit subiect al ostilităţii unei facţiuni ce câştigase o mare putere la curte, Genji se exilează pe malurile râului Suma, apoi în Akashi. Chemat în capitală, îşi vede fiul urcat pe tron.
…………………..
Sper că v-a plăcut ce-am ales din Genji, că veți căuta și citi această capodoperă literară.

……………….

Jocul cu Citate favorite este găzduit, în fiecare luni, de Zinnaida.