La mulți ani frumoși, Picky și Odin!

Pikinii au împlinit azi 7 ani! 😛 La mulți ani, Picky și Odin! :*
Le dorim din suflet La mulți ani frumoși, cu sănătate și bucurii! Să ajungă sănătoși, veseli și frumoși până la adânci bătrâneți pisicești! 😛

La min!ulți ani, Picky și Od


Acum 7 ani i-am adoptat, găsindu-i în casa unei doamne sărmane, dar inimoase…S-a întâmplat așa, fără să ne dăm prea bine seama ce înseamnă să aduci doi pisoi de o lună și jumătate, gemeni, un motănel și o pisicuță, două zgâtii care habar n-aveau de nimic, nici să mănânce, nici să doarmă singuri ori să nu sară de la înălțimi mai mari de 30 cm, ei fiind niște mititei fragili încă. I-am învățat să folosească litiera, să lipăie lăpticul (care nu le-a plăcut!), să adulmece bucățelele de pui fiert, apoi hrana specială pentru juniori. I-am botezat pe fetiță, Picky, iar pe băiețel, Odin, dragii de ei. Ne trezeau la 4 dimineața, se cățărau pe noi, în pat, cu mare greutate, unde începeau să miorlăie subțire, dar insistent. Odin, după efortul uriaș de a urca pe plapuma lui Xaba, făcea un pișuc acolo, așa, ca să se ușureze, iar Picky se băga efectiv în urechea mea, unde începea să miaune a foame și a alte necesități. Cu ochii în paișpe, atentă ca să nu se urce pe vreun scaun de unde să cadă, atentă și obosită, nedormită și amețită, îmi începeam ”chinul” zilei: pune-i în litieră, șterge-i, învață-i să se spele, fierbe-le pulpele de pui, răcește-le, ai grijă să nu-i calci, să nu intre sub ceva unde să nu-i vezi, să nu se cațere pe perdelele de unde pot cădea, ori pe scaune și paturi. În prima seară la noi, după ce s-au jucat cu părul Enyei, folosind frumoasele-i șuvițe pe post de corzi de alpinism, le-am pregătit un coșuleț încăpător, capitonat cu saltea din bumbac, dar ei s-au strecurat între revistele din colecția mea de design Iglu și au adormit acolo, tăcând chitic. Inutil să vă povestesc că i-am căutat o oră, am intrat în panică, i-am căutat în vasele de WC din cele două băi, am coborât până în casa scărilor în toiul nopții, am răscolit dulapurile, lăsând vraiște totul… Și muream de somn și spaimă, iar ei nicăieri. Cred că îngerii păzitori s-au îndurat de mine și mi-au arătat calea către raftul cu reviste unde erau ascunși cotropitorii, nevinovați și adormiți unul într-altul, ca doi frățiori amărâți și fără adăpost! I-am așezat frumușel în coșulețul pregătit, după care am adormit și noi, conștienți fiind că a doua zi dimineață, adică pe la 4, va trebui să stăm drept, la ordinele micuților mieunători. I-am găsit dormind înghesuiți, dar fericiți, în cel mai mic coșuleț de pâine din bucătărie, sub tăblia mesei din sticlă, unde nu știu cum au ajuns, dar bine că au ajuns teferi. Am învățat că nicio pisică, niciodată, în fața nimănui, nu se va lăsa dresată de bună voie, nu va face ce-i spui și nici nu trebuie să-i ceri astfel lucruri imposibile! Las-o, știe ea mai bine ce are de făcut și face bine totul, nu te va supăra dacă o lași să aleagă singură ce e mai bine.

Enya cu Picky

Două luni a ținut regimul ăsta de teroare dulce, timp în care Picky a reușit să-și luxeze lăbuțele din spate, dar au pus-o pe picioare medicii de la Trivet în două-trei zile. Vaccinuri, deparazitări, controale, vitamine, grijă, bucurii multe care compensau, și continuă s-o facă, toată această oboseală, atenție, neliniște. Bucuria zilnică de a-i vedea cum ne așteaptă, recunoscându-ne pașii pe scări, cum stau lângă ușă când ne simt, cum ne ceartă la revenirea acasă din concediile petrecute departe, peste hotare, lăsați în grija lui buni Sanda, cum torc fericiți în brațele noastre sau cum aleargă prin toată casa, cu grația înnăscută și eleganța specifice numai lor, felinelor. Au urmat alte vaccinuri, deparazitări, controale, cure de vitamine, grijă, iubire reciprocă, giumbușlucuri, curiozități. Jocuri și jucării…Îmi amintesc cât de mirat a fost Odinel când a tors prima oară! S-a trezit torcând mulțumit și se uita cu ochișorii lui mirați la noi, pe rând, apoi iar începea să toarcă subțirel. Sau Picky, în ziua în care a sărit sus pe galerie direct de pe un scaun, înspăimântându-mă, dar reamintindu-mi că e o felină și că săritul și cățăratul fac parte din însăși viața ei. Amândoi pândesc păsărelele de după ferestrele întredeschise, se joacă, se mai ciondănesc uneori, mănâncă numai ce le place, dorm unde vor ei, nu li se impune nimic și totuși nu fac nimic care să ne deranjeze. Firește că strică mobilierul când își ascut gheruțele, asta în ciuda faptului că au pomișoare de cățărt. Nu mai vor să doarmă alături și nici nu mai stau în poze împreună. Odin e gelos pe Picky, dar nu are motive, e doar mai posesiv. Sunt cei mai sinceri membri ai familiei, chiar dacă se mai zgârie reciproc, mai ales Odin, care e un pic agresiv cu Pickyța…Dar nu mint, nu se răzbună, nu invidiază, cred că sunt cei mai calzi și direcți pisici din lume, ne înveselesc mereu și fiecare zi e o provocare pentru ei, fiind niște suflețele care s-au atașat de noi, cei care am avut și continuăm să avem grijă de ei.

Toate astea îmi spun că da, merită să cunoști aceste superbe animăluțe, să cunoști adevăratul suflet de pisică și atașamentul lor fără egal, să le iubești necondiționat. Mândria lor justificată, de superbe ființe care, primite adesea pentru un castronel de supă după ușa din bucătărie, te trezești că ți  se așează pe cel mai luxos fotoliu din sufragerie și ți se pare firesc să rămână în cel mai bun fotoliu al casei tale, doar acolo le este locul! Pisicile.
În 28 februarie sunt trei ani de când o mămică pisică, ținută de o femeie sărmană și iubitoare de animăluțe, poate prea multe și cam înfometate, bietele, a adus pe lume trei pui, din care doi, Picky și Odin, au avut șansa să ajungă la noi, unde sunt fericiți, sănătoși și ocrotiți.

Picky și Odin, vă dorim La mulți ani frumoși, sănătoși, liniștiți și plini de bucurii! Să aveți viață lungă și fericită! Miau-mulți ani minunt de frumoși, dragii noștri pisoiași! Să fiți cele mai fericite pisici! Și noi să fim sănătoși, ca să avem grijă de voi, minunaților!

Articole create 906

4 comentarii la „La mulți ani frumoși, Picky și Odin!

  1. La multi ani dragilor! Sa va fie viata puurrrfecta si sa traiti multi ani, miau la mai mare! :))
    Poate ca unde au fost doi, s-au îndemnat la nazdravanii, dar Mishu pentru ca a fost singur mai degraba sa „umanizat”. Sotul meu a vorbit constant cu el, de cand era mic, ia explicat ca unui copil fiecare lucru, ce are voie si ce nu iar acum uneori am impresia ca întelege absolut orice! Vine la comanda, cand îi spui „sit” se aseaza … e pisic si catel într-un singur corp! La toamna va împlini 16 ani!
    Va doresc petrecere frumoasa si atentie Odin, las-o mai încet cu proseco! LOL
    Va îmbratisez dragilor! Pupici pisicesti! 🙂

    1. Așa să le fie, draga mea Ella, puuurrrrfectă și sănătoasă, e cel mai important pentru toată lumea! 😛
      Și noi vorbim cu ei, de exemplu Picky umblă după Enya ca un cățeluș, e o figură, o iubește la nebunie și mereu îi povestește câte ceva, iar Enya vorbește pe pisicește purrfect! 😛 ! Iar Odin vine și stă pe mine când mă uit, seara, la câte un film. Îmi face masaj, toarce și povestim de toate! Bine, Picky mai vine și la mine, dar numai când doarme Odin sau când vânează prin ferestre porumbeii de pe streșini!!! 🙂
      Pe Xaba îl iubesc amândoi dar mai rezervat, nu sunt efuziuni sentimentale, dar ei știu că el cară granulele cristaline pentru litiere, conservele și plicurile cu mâncare, plus mersul la control la veterinar și tot așa, ce e important! 😛
      Mulțumim frumos de urări și poveste, te miau pupăm cu drag și transmitem miau urări de bine!
      Îmbrățișări și un weekend liniștit, Ella dragă! 😛

  2. Subscriu cu toata inima! La multi ani, Picky si Odin!
    Multe dintre cele descrise de tine le recunosc! Le stiu de la motanii nostri – acum mai avem numai unul, pentru ca Pufitica, in 3 ianuarie a.c. s-a oprit la varsta de 17 ani. 🙁 Se bateau astia doi de zicea-i ca-s dusmani de moarte! Si-apoi se inghesuiau unul in celalalt intr-un cos sau intr-o cutie de transport si pe unde se mai nimerea – cel mic venind mereu dupa cel mare – de la cel mare a invatat micutul cum si ce sa faca.
    Sunt minunati pikinii vostri! Sa va bucurati de ei multi-multi-multi ani!
    Numai bine, Mirela draga! Pupici! <3

    1. Ce frumos ai descris relația pufoșilor tăi, dragă Diana și cât de rău îmi pare de Pufițica, dar ce să faci, a trăit o viață lungă și frumoasă!…
      Ai noștri rămân dușmani și după ce se ciondănesc, nu dorm și nu mănâncă alături. Asta s-a întâmplat în timp, deoarece la început erau nedespărțiți.
      Mulțumim pentru frumos urări, Diana dragă, pikinii te miau pupăcesc și ei cu drag! 😛 :*

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus