E trist…e incredibil și e păcat, mare păcat! Discreția unui OM ca Cella, cu o inimă uriașă, multă bunătate, iubire, o cultură aparte, împărtășită cu lipsa de egoism a celor aleși, și-a pus amprenta și pe ultimele ei luni. De aceea (aproape) nimeni n-a cunoscut suferința ei. Cred că a fost primul OM pe care l-am întâlnit în virtual și care mi-a rămas prieten până la sfârșit…Dumnezeu s-o odihnească în pace, să fie în lumină și să ajungă într-o stea, aproape de Micul Prinț, pe care știu că-l iubea. Îmi pare foarte rău… Aici e o infimă parte din sufletul ei uriaș, altruist, de OM mare.
