Povestea se țese alături de Catea calendarelor și poate va fi introdusă în Cartea calendarelor, alături de zâne, copii, alte animăluțe. Sau poate va avea propria-i poveste, plină de sensibilitate, frumusețe și drag.
Până atunci, iată-l pe micul ursuleț căutându-și familia, care a plecat să ierneze în bârlog, în timp ce el, atras de joaca unor vulpișori, s-a rătăcit în pădure.
Preocupat de găsirea mamei și fraților săi, care-l caută, la rându-le, Brunuț trece printr-o serie de peripeții care-l fac să se maturizeze ca un mic urs adevărat.
Brunuț!
E atat de dragalas Brunut! <3 Sigur-sigur isi va regasi familia!
Un desen super reusit! Nimic de mirare, desigur, doar constatare. 🙂
Spor la desenat si la povestit, Mirela draga!
Zile senine iti doresc!
Vai, Diana dragă, așa de fericit l-ai făcut pe Brunuț, dac-ai ști! Exact asta caută: prieteni buni, care să-l ducă acasă, la mama și frățiorii lui! 😛
Zile frumoase să ai, Diana dragă! 🙂
Ce drăgălaș e ursulețul, cu botic și guleraș alb! Dar și păsăruica din imagine e tare frumușică. Poate faci o serie, ca aceea a zânelor. Să ai spor!
La mulți ani de Ziua României, dragă Mirela!
Da, e o păsăruică mică, dar pare măricică tocmai pentru a ne arăta că Brunuț e mititel și e musai să-și găsească grabnic mămica! 😛
La mulți ani îți spun și aici, Zina dragă, multă fericire și sănătate! 🙂
Abia acum am reuşit să aflu numele ursuleţului îngrijorat descoperit mai întâi pe Fb.
Frumoase şi inspirate să-ţi fie zilele, Mirela dragă! 🙂
L-ai aflat și așa rămâne, parcă-i făcut să fie Brunuț, mic, maroniu și drăgălaș!
Te îmbrățișez, mulțumesc, Dana dragă! 🙂