Pupo azi e mărțișor

Simți?…vânticeul care abia te atinge cu aripile călduțe! Simți?… parfumul de muguri ce stau să dea în verde crud și proaspăt! Auzi?…iarba care străbate verde și mătăsoasă… Ciripitul care dă viață nouă zărilor! Vezi?…seninul, albul-auriu al soarelui cald și binefăcător…galbenul, verdele, rozul și movul florilor ce-mprăștie miresme tinere! Să fi pornit prea devreme-n căutarea primăverii, […]

À la recherche du temps perdu. Citate favorite

Marcel Proust este cunoscut mai ales datorită romanului ”În căutarea timpului pierdut” – À la recherche du temps perdu, operă monumentală a secolului XX, în șapte volume, redactate vreme de mai bine de 14 ani. Marele ciclu romanesc „În căutarea timpului pierdut” e format din cele șapte cărți: „Swann”, „La umbra fetelor în floare”, „Guermantes”, „Sodoma si Gomora”, „Prizoniera”, „Fugara” și „Timpul regasit”. Trei mii de pagini scrise intimidant și rafinat, timp de paisprezece ani. Temele timpului, spațiului, memoriei sunt explorate iar nenumăratele posibilități literare, stilistice, structurale și tematice sunt condensate în ampla lucrare a lui Proust.

Citate favorite. Azi, William Shakespeare

„Lucrurile nu sunt bune sau rele în sine. Gândirea noastră le face să fie astfel.”

„Șoaptele mizerabile și înveninate se răspândesc întotdeauna cu mare repeziciune.”

„Un prieten este acela care te cunoaște așa cum ești, înțelege ce ai fost, acceptă ce ai devenit și te lasă să crești în continuare.”

„Nu lăsa timpul sa treacă, folosește-te de fiecare avantaj care apare”.

Povestea Parfumată împlinește 6 ani

Dragi condeieri parfumați,

Povestea parfumată se relansează la mine pe blog începând cu 24 februarie, când împlinim 6 ani de la prima Poveste parfumată între bloggeri. Vă invit cu drag să-mi lăsați un răspuns legat de participarea voastră la poveste. Cel puțin 10 membri mi-au răspuns pozitiv pe facebook, așa că-mi puteți lăsa și acolo răspunsul. Pot participa și membri noi, doar să fiu anunțată.
Tema va fi: Parfumul literelor, pentru că noi îmbinăm scrisul cu parfumul.
O săptămână de vis tuturor membrilor Clubului, celor dragi acestora și cititorilor noștri!

Despre buruieni care-și spun ”flori de câmp”

De ce simt unii nevoia să scrie despre cei care NICIODATĂ nu le vor mai citi scrierile de pe bietele și multele lor bloguri (nu că le-ar fi citit cu plăcere vreodată), așa cum nu le vor citi nici alte scrieri (asta dacă ar publica ceva, cu toate că mă înoiesc c-o vor face, n-au ce!) , pe care nu-i vor mai căuta niciodată, nu le vor mai pomeni numele verbal sau în scris, nume pe care l-au șters din memoria afectivă, așa cum niciodată nu-și vor mai aminti bietele lor mutre frustrate, acrite, urâte și uscate de ură (și nu numai)?!
De ce-și pierd acei inși vremea cu postări defăimătoare, împroșcând cu noroi și ”detalii în privat„, oefrite celor avizi de bârfă și bălăcăreală”, asemeni lor?! Și de ce singura lor distracție e una ieftină, tipică celor care se plâng mereu că nu au bani, că ei nu merge în vacanță, că n-au una și alta, dar nu fac nimic ca să le aibă, cu excepția cerșitului, pe care-l practică aproape ca pe un șantaj: ”de știam că nu-mi trimiți, nu ceream!” Pentru că inșii ăștia nu muncesc. Scriu banalități pe ”n” bloguri, dar nu câștigă niciun trofeu SuperBlog, ajungând să-i urască pe cei care l-au câștigat. Femei ratate, inși fără familii și/sau realizări socio-materiale, care se consideră bloggeri profesioniști, dar nu pot ține piept nici măcar unei povești în lanț, cum a fost Duzina de cuvinte sau Povestea parfumată, Happy weekend sau WW, pentru că sunt mult prea egocentrici ca să fie gazde, să participe elegant, cu comentarii și răspunsuri, la conversațiile comune, nu știu să fie bloggeri, chiar dacă asta își scriu ca…profesiune, la profil. Mi-e milă, dar și silă.
Poate succesul meu, atât în viața reală, cât și în cea virtuală, îi deranjează pe unii. Ghinionul lor. Ghinionul ei.

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus