O ilustrație de Mirela Pete și o poezie de Irina Bek: Iarna cu Mitzi

Minutele de copilărie (o rubrică săptămânală)

Iată o ilustrație de-a mea, de acum vreo doi ani, care a generat, datorită Irinei Bek – Silvings, o poezie minunată, scrisă pe moment, dar cu harul și originalitatea care o reprezintă pe Irina, viitoare colegă de branșă în artele vizuale.

Iarna cu Mitzi
Iarna cu Mitzi

Tag-uri puse de mine acolo: Un pisoi bucuros/ de joacă/ prin zăpadă/ un iepuraș care /adună scrisori pentru/ Moș Crăciun / o pasăre atentă la tot/ fulgii jucăuși/vrăbiuța. Ce-i lipsește desenului meu? Poezia, care a venit odată cu Silvings!
Irina Bek a scris cateva versuri minunate, în ton cu ilustrația mea! Multumesc Irina, inspirată ca de obicei!

IARNA CU MIȚI

I

Miți se înfoaie toată
-N blana ei de ciocolată
O știu toți, o alintată!
De zăpadă gâdilată.

II
Trei fulgi i-au intrat în ochi
(Ăi albaștri! Ptiu, deochi!)
Rilă se oprește-n drum
Și se-amuză, încă cum!

III
Pe el nu l-am prezentat:
Cel mai drag acolo-n sat,
Nu e doar un iepuraș
Ci și cel mai bun poștaș!

Aduce doar bune vești
Și copiilor, povești
Și-apoi din grădina lui
Câte-un morcov, orișicui.

IV
Azi e treabă serioasă,
Adună din casă-n casă
Din zori, de la mic dejun,
Scrisori pentru Moș Crăciun.

V
Mitzi-ar vrea un ghemotoc
Să se joace lângă foc
Însă leneșă cum e
N-are chef d-epistole

VI
Lui Rilă doar îi șoptește
El să scrie, ea privește!
Dar secretul… nu-i păstrat,
Vrăbiuța l-a aflat! (I.Bek)

Simt nevoia să vă arăt și o parte din comentarii, care pe mine m-au încântat cu adevărat! De pe facebook. 😉

print01

print2 print4

Sper că v-a plăcut. Rubrica aceasta va mai fi. Pe curând!

Articole create 906

14 comentarii la „O ilustrație de Mirela Pete și o poezie de Irina Bek: Iarna cu Mitzi

  1. Mirela, nu mai stiu daca ti-am zis, ca acum niste ani, cand inca nici n-aveam blog, sau era chiar la inceput, am ajuns pe la tine pe blog si ma minunam la ilustratii, admiram (ca pe vremea aia nici nu-mi trecea prin cap ca m-as putea apropia vreodata de asta),vedeam cum raspunzi tu la fiecare comentariu, imi pareai asa din avatar, inabordabila :)) – adica, artista, blonda, desteapta, ce sa mai, nici nu indrazneam sa scriu si eu vreun comentariu, pana cand intr-o zi am scris, desigur, ca altfel nu mai stiu cum am ajuns in contact.

    Cum ai adus tu ilustratia asta la iveala dupa 2 ani!

    Placerea e de partea mea, iti dai seama! 🙂

    Mi-ai redeschis apetitul pentru scris, ca altfel, mai scriu doar pe la Academie, cand mai fac cate-un desen, ca ma mananca degetele sa scriu o replica,ceva.

    1. Dragă Irina, mie mi-e dor de vremurile acelea! Scriai niște poezii originale, ale tale îmi plăceau cel mai mult, ți le ilustrai haios de tot, așa cum ai făcut ulterior la povestea parfumată.
      Nu mi-aș fi imaginat să stârnesc asemenea sentimente, auzi, eu inabordabilă! 😉
      E adevărat că eram circumspectă, așa și trebuia să rămân , ha ha ha, dar cu tine am rezonat din prima clipă, mă atrăgeau fotografiile din Danemarca și checurile alea delicioase! Iar mai tâîrziu, a urmat în mod firesc povestea parfumată, la care contribuiai într-un mod foarte original. 🙂
      Cele mai interesante și originale poezii la tine le-am citit, în cadrul de bloguri freventate, poate și pentru că sunt satirice, umorul împletindu-se firesc cu talentul nativ.
      Irina, nu voi fi modestă: noi două suntem doldora de talente! Și le împărtășim, iată, cu generozitate!
      Abia aștept să mai citesc ceva scris de tine, vin la tine pe blog! 😉

    2. Mai, pareai inabordabila macar pentru ca erai artista, si nu doar atat, mai faceai si ilustratii de carte, care pe mine m-au pasionat mereu. Acum, de cand macar ca profesorii mei uzuali si invitati sunt artisti, nu ma mai simt chiar asa intimidata de ei, ca vad ca sunt si ei oameni, desi fac capodopere.
      Sa stii ca si eu parca abia astept sa mai citesc ceva scris de mine, dar nu stiu, vorba ta, parca nu mai e ca altadata. Nici cititorii, nici macar eu, poate ca ne transformam cu totii si mergem pe alte drumuri. Tocmai de aia, cu unii ne mai insotim, cu altii nu.

    3. Irina, draga mea, eu abia acum aflu de la tine că păream inabordabilă! Pentru că sunt artistă, auzi la ea, dar iată că acum și tu ești! 😉
      Așa că ai grijă, vei stârni reacții asemănătoare, deja lumea are ezitări în a-ți comenta unele lucrări pe facebook, chiar dacă sunt foarte reușite! Mai ales cele făcute la facultate. 🙂
      E firesc să ne transformăm, eu nu m-aș mai însoți nici cu jumătate din cei care veneau cândva pe aici, așa am hotărât și așa va fi. 😀
      În schimb, cu tine și încă vreo cîțiva, am întotdeauna ceva interesant de comunicat, de arătat, de văzut, de apreciat, poate și pentru că suntem colege, dar sigur pentru că ne-am detașat de eci care ne încărcau negativ, nu ne mai pasă decât să mergem pe drumul nostru drept și curat, atât cel familial, cât și cel profesional. 😛 🙂 😛
      Eu te admir și azi ca ieri, odată în plus pentru talentele tale! 🙂

    1. Posibil să facem carieră împreună, așa că, gând la gând cu bucurie.
      Vă trimit titlurile pe mail, am priceput! 🙂
      Da, albastrul meu place, sunt de acord! Mulțumim! 🙂

  2. Minunatie a copilariei! Daca va fi o carte, se intelege ca o vreau. 😉
    Va felici, e superb si e de iarna cu Mos Craciun! 🙂
    Numai bine si o zi minunata!

    1. Se înțelege că o vei avea, Monica dragă! Dar nu va fi acum, acum urmează o carte de o mai mare amploare, o vei vedea la timpul potrivit.
      Mulțumesc draga mea, și ție înzecit urări de bine!

  3. Pe langa ilustratie si poezie, pe mine ma dau gata comentariile! 🙂
    Hei, te iubeste lumea, te admira, te pretuieste, da da da! De 1000 de ori DA! (Y)
    Ma bucur ca ai scapat de vechea colaborare, nu aducea decat stagnare. Asa ai progresat intr-un an cat in 5, serios!
    Tie are cine sa iti scrie atat de frumos, scriitoare mari, cunoscute! 😉
    Merci beaucopup! Noroc si la mai mare! 😛

    1. Oh, Mira Monique, știu că mă iubește lumea, dar aceea pe care o iubesc și eu și e singura care contează! 🙂
      Mi-ai făcut ziua, mai bine zis seara, nu știu dacă la Paris e deja seară, dar la noi e noapte acum!Și cald! 😛
      Așa este, să fie cu noroc, că am pe rol deja 5 cărți, nu trei, au mai sosit două de la doamna Munteanu. Urează-mi mereu de bine, văd că se adeverește! 😉
      Ție înzecit aceleași urări și Vive la Vie! 😛

    2. Asta ma duce cu gandul la un angajat la firma noastra, care fura de ani de zile, dar a fost mai greu de dovedit. Cand in sfarsit a fost concediat,s-a dus parca si energia negativa, ca si firmei a inceput sa-i mearga si mai bine. Normal,energia pozitiva, in lipsa celei negative,aduce si bunastare si spor. Asa ca inconjoara-te de oamenii benefici 😉

    3. Așa-i? E clar! Eu când scap de persoanele negative, care nu-mi vor binele, când le știu departe, că am detectoare bune, încep să lucrez cu spor și să am noroc în toate! E demonstrat! 😉
      Cu tine sigur ar fi o colaborare excelentă! 🙂

  4. Imi plac mult si versurile inspirate de ilustratia ta minunata, ce mi-ar fi placut sa am si eu talent sa desenez sau sa scriu povesti pentru copii…Va felicit pe amandoua si poate ca veti colabora.

    1. Gabi, tu ai marele talent de a prezenta, intocmai ca un muzeolog, lucrarile de arta! Le clasifici ca nimeni alta! 🙂
      Multumesc pentru aprecieri si stiu ca iti plac, de aceea am hotarat sa iti mai trimit niste carti, Povestiri de pe scaunelul copilariei, Ghicitori, Dragobete si Legende de la Rasarit la Apus, ilustrate de mine, care sunt superb scrise! 🙂
      Irina are talent la poezie, are si la desen, dar vom colabora, multumim de felicitari! 🙂

Dă-i un răspuns lui Monique Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus