Mulțumesc Vavaly și Dante! Vavaly a scris un articol care mi-a mers la suflet nu numai pentru că este prima recenzie făcută cărții scrise și ilustrate de mine, ”Ce-au vrăjit zânele-n livezi”, ci mai ales pentru felul în care a scris cum a fost primită cartea de băiețelul său, Dante, și ce poftă de fructe și de desenat i-a făcut minunatului său copil, pe care îl știu talentat și harnic. Iată articolul preluat de pe blogul ei.
”Am primit de la draga de Mirela Pete, artista Mirela Pete, minunata carte scrisă şi ilustrată chiar de către ea Ce-au vrăjit zânele-n livezi. Văzusem poze pe internet, văzusem cât de frumoase sunt desenele, dar nu aveam nici o idee cum arată cartea în ansamblu şi ce informaţii transmite către copii.
Femei tăcute în grădini șoptitoare
Atelier, sau ce-am mai lucrat din ceea ce era deja, poate și pentru că nu prea am avut timp, dar mai sigur că, din multitudinea de schițe și proiecte, am suficiente pe care să le finalizez. Sau ce să aleg pentru noul format de blog pe care, deocamdată, nu am script anticopiere și e posibil să nici nu pun. Mie, una, îmi place noul format.
Spectacol în pădure
Postarea e mai veche, desenul și mai vechi, dar proiectul încă nu a fost finalizat, noi având fiecare alte proiecte urgente pe rol. Dar timpul nu-i pierdut, și chiar dacă următoarea noastră carte va avea un alt anotimp drept fundal (supriză, da?! ), o altă modalitate de ilustrare, mult mai elaborată, vă reamintesc aici că, […]
Un pic de Emerson, Lake & Palmer
Emerson, Lake & Palmer (ELP), supergroup englez de rock simfonic și progresiv, compus din Keith Emerson :keyboards (claviaturi), Greg Lake :bass, vocal, chitară și Carl Palmer : tobe, percuție, este unul din puținele grupuri de Progressive & Symphonic Prog rock , cu un succes de public și de critică incontestabile, dar și o originalitate provenită din prelucrarea și combinarea muzicii simfonice cu rock-ul, de o rară personalitate și, aș îndrăzni să spun, distincție. Site-ul oficial e aici. vEmerson, Lake & Palmer e primul lor album, apărut în 1970. Azi cântă încă live, mai scot albume, dau conerte, asta după perioade de destrămare, cariere solo, etc. Un grup excepțional, care mă obligă să tac și să las muzica să cânte. Să ne bucurăm, așadar!
Roz-galben-violet
Roz-galben-violet în Grădina botanică. Vă asigur că între timp au apărut albul, trandafiriul, nuanțele de roz deschis, ați ghicit, magnoliile, dar le las pe săptămâna viitoare.
Rochia de ceai
Tema ceaiului și al său parfum a mai fost. Dar pe o asemenea generoasă temă se pot țese atâtea povești câte arome au ceaiurile lumii. Silving a propus povestea aromată a unui ceai povestit și savurat alături de prieteni. O poveste despre Aroma ceaiului tău, parfumul ceaiului meu am mai scris aici.
Jocul de-a reflexia
Amuzament în reflexii: două parfumuri noi, care se reflectă atât de frumos, încât mi-au dat idei de prelucrări fotografice.
Fotografiile participă la jocul “Reflexii în oglindă“, găzduit de SorinN.
La un ceai cu prietenii din Club
De ce bem ceai? Nu e vorba aici de infuziile din plante medicinale şi sper că , exceptând beneficiile incontestabile ale acestor panacee (aproape) universale, sunteţi de acord cu mine că un ceai, în accepţiunea estetică şi socială a cuvântului, înseamnă mai mult decât o plantă câmpenească infuzată şi băută ca să alunge răcelile de sezon sau alte beteşuguri. Pe când desenam azi noapte o ilustraţie la o cărticică dragă mie, am simţit o aromă de ceai. Casa era tăcută, ai mei dormeau, dar parfumul ceaiului stăpânea aproape fiecare colţişor. Aşa că, fără să-mi mai pun întrebări aiurea, am meșterit un ceai fantastic, puternic răspânditor de ireale arome, prietenos şi plin de bune intenţii. Acum, în zori, aroma lui se simte încă , dulce şi condimentată. Mă inhib brusc: e o mare responsabilitate când aroma unui ceai are o asemenea savoare. Cred că n-ai cum să scrii atât de frumos despre ceva atât de perfect ca ceaiul bun. Încerc, hai să încerc.
Ascuțitorului
Irealia, dacă n-am avut timp când cuvântul era plin de viață (haha!), ia să mă văd folosind ascuțitorul drept gând din cuvânt.