Prima recenzie a cărții mele

Mulțumesc Vavaly și Dante! Vavaly a scris un articol care mi-a mers la suflet nu numai pentru că este prima recenzie făcută cărții scrise și ilustrate de mine, ”Ce-au vrăjit zânele-n livezi”, ci mai ales pentru felul în care a scris cum a fost primită cartea de băiețelul său, Dante, și ce poftă de fructe și de desenat i-a făcut minunatului său copil, pe care îl știu talentat și harnic. Iată articolul preluat de pe blogul ei.
”Am primit de la draga de Mirela Pete, artista Mirela Pete, minunata carte scrisă şi ilustrată chiar de către ea Ce-au vrăjit zânele-n livezi. Văzusem poze pe internet, văzusem cât de frumoase sunt desenele, dar nu aveam nici o idee cum arată cartea în ansamblu şi ce informaţii transmite către copii.

Un pic de Emerson, Lake & Palmer

Emerson, Lake & Palmer (ELP), supergroup englez de rock simfonic și progresiv, compus din Keith Emerson :keyboards (claviaturi), Greg Lake :bass, vocal, chitară și Carl Palmer : tobe, percuție, este unul din puținele grupuri de Progressive & Symphonic Prog rock , cu un succes de public și de critică incontestabile, dar și o originalitate provenită din prelucrarea și combinarea muzicii simfonice cu rock-ul, de o rară personalitate și, aș îndrăzni să spun, distincție. Site-ul oficial e aici. vEmerson, Lake & Palmer e primul lor album, apărut în 1970. Azi cântă încă live, mai scot albume, dau conerte, asta după perioade de destrămare, cariere solo, etc. Un grup excepțional, care mă obligă să tac și să las muzica să cânte. Să ne bucurăm, așadar!

La un ceai cu prietenii din Club

De ce bem ceai? Nu e vorba aici de infuziile din plante medicinale şi sper că , exceptând beneficiile incontestabile ale acestor panacee (aproape) universale, sunteţi de acord cu mine că un ceai, în accepţiunea estetică şi socială a cuvântului, înseamnă mai mult decât o plantă câmpenească infuzată şi băută ca să alunge răcelile de sezon sau alte beteşuguri. Pe când desenam azi noapte o ilustraţie la o cărticică dragă mie, am simţit o aromă de ceai. Casa era tăcută, ai mei dormeau, dar parfumul ceaiului stăpânea aproape fiecare colţişor. Aşa că, fără să-mi mai pun întrebări aiurea, am meșterit un ceai fantastic, puternic răspânditor de ireale arome, prietenos şi plin de bune intenţii. Acum, în zori, aroma lui se simte încă , dulce şi condimentată. Mă inhib brusc: e o mare responsabilitate când aroma unui ceai are o asemenea savoare. Cred că n-ai cum să scrii atât de frumos despre ceva atât de perfect ca ceaiul bun. Încerc, hai să încerc.

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus