Voci în grădină

După cum am anunțat, povestea noastră parfumată își reia cursul și se poate publica timp de o săptămână, tabelul fiind deschis pentru înscrieri. Tema de azi a fost aleasă de mine. Urmează, în 2 februarie, tema propusă de Vero, Parfumul Făurarului. Pentru povestea din 16 februarie, va alege Vavaly o temă care va fi anunțată din timp.

………………

Cu urechea lipită de balustrada dantelatului balcon, asculta vrăjită tăcerea imensei mări de iarbă, a copacilor întunecați, a tufelor cu flori. Nicio voce, niciun glas, niciun sunet. Doar trandafirii. Se cățărau, neobosiți, ca pe niște fire invizibile, ajungând, după multe eforturi, să îmbrățișeze grilajul baroc al balconului. Cândva, grădina era animată de voci sprințare, de râsete și zgomote surde de pași, apăsați sau furișați. Era acolo și o mică arteziană, nu chiar arteziană, o țâșnitoare care cânta melodios, aruncând stropi de apă cristalină în arșița după amiezelor de iulie. O putea auzi, ba nu, îi putea sorbi mireasma de flori de portocal. Ciudat, fără să fi avut vreodată așa ceva în grădină, apa aceea răspândea parfum de flori de citrice. Stai așa, se auzeau pași pe alee?! I s-a părut doar. Aleea împrejmuită de Regina Nopții împrăștia cel mai straniu și de neuitat parfum pe care-l întâlnise vreodată. Nici în Hawaii nu simțise ceva asemănător, măcar că acolo luxuriantele grădini aveau sute de exemplare parfumate. Dacă închidea ochii, putea să simtă parfumul orhideelor de vanilie. Vanilla fields forever! Ce vremuri…Se lăsă și mai jos, îmbrățișând mai multe bare metalice din frumosul grilaj, ca pe niște mâini sau degete, nu conta. Stătea acolo și asculta zile întregi. Cobora numai dacă vocile erau pe gustul ei, voci care-i împărtășeau modul de viață, felul de-a gândi, gusturile, atracția pentru conversația de calitate, cărți bune, artă, filme de excepție, muzică clasică, sau cel puțin extrem de bună. Își umbrea ochii uriași cu mult fard, încălța una din zecile de perechi de cizme, indiferent de anotimp, lua un șal artistic, conceput de prietena ei decoratoare, și ieșea afară, pe iarba care o îndemna deseori să arunce cât colo superbele-i cizme perforate, dantelate, fine. Vorbea, râdea, aducea răcoritoare cu sau fără șampanie, fructe și înghețată. Fuma, cânta, alerga, chema la telefon lume nouă, umplea grădina. Voci, să fie animată grădina, să râdă lumea, să se audă muzica, pașii!…  Când nu era într-o dispoziție grozavă, îi îndemna pe ceilalți să se distreze pe-acolo, iar ea asculta, fără să spioneze, asta n-ar fi făcut, îi repugna…Și nu, nu s-ar spune că asculta la propriu, auzea amestecuri de voci cristaline și dogite, tinere și mai puțin tinere, extaziate sau plictisite. Femeile ridicau tonul vocii atunci când parfumul crinilor și-al teilor umplea zarea. Din grădină, vocile lor răsunau mai acut, mai strident, fiind pline de entuziasm. Dacă se întâmpla să fie și copii, aceștia păreau în elementul lor sub imperiul vrăjii căpșunilor coapte, care amețeau grădina cu parfumul lor edenic. Bărbații, parcă-parcă atunci când menta și busuiocul nu se mai stăpâneau,  aruncând miresme din belșug, deveneau mai guralivi și mai doritori de încă un martini, cognac sau măcar o bere rece. Ea simțea că nu poate rezista dorinței imperioase de-a coborî din balconu-i secret, la vremea înfloririi rozelor urcătoare, a frumoșilor și înmiresmaților săi trandafiri cățărători, care-i împresurau aerul balconului. Coincincidea cu mijlocul lui iunie, perioada în care grădina era mai frumoasă ca oricând. Asculta. Nările i se dilatau, aspirând urma de mosc de pe reverul hainei frumos croite, lăsată de dimineață pe umeri…Asculta, în timp ce parfumul de frunze veștede umplea cerul de aur și aramă. Asculta, asculta…Poate se va muta, totuși,  în marele oraș, o chemau de-atâta vreme. Numai dacă-și va face o grădină pe acoperiș, ceva cu multe ghivece, cu sute de plante, dar chiar și-așa… Acolo, rozele cățărătoare vor urca din balcon către acoperiș, iar ea le va urma, asemeni unei pisici curioase. De când asculta?! Oare când s-au perindat anotimpurile prin grădina cuprinsă, ca prin farmec,  de toamnă?! Doar nările-i fremătau, atinse de dulcele miros al strugurilor copți, în timp ce  glasurile deveneau parfum primordial de grădină tăcută.

Un Jardin sur le toit,  de la Hermes , este mai mult decât un parfum ,  mai mult și decât Un Jardin sur la Méditerranée , sau Un Jardin sur le Nil sau Un Jardin Après La Mousson, al aceleiași case celebre de parfumuri … Este chintesența acestor grădini captate în flacoane generoase, deoarece adună, pe un acoperiș urban, toate esențele specifice grădinilor în care cresc o mulțime de plante, flori, fructe, arbori.  O grădină pe un acoperiș,  care poate al unui imobil de pe Rue Faubourg Saint – Honoré , unde Casa Hermes își are  sediul  parizian. Specific creatorului- parfumier Jean Claude Ellena,  Un Jardin sur le toit este o frumoasă compoziție eterică, elegantă, aromatică, nostalgică , având darul de-a fi aproape unisex. În minunatul parfum al grădinii de pe acoperiș,  Ellena face ca vegetalul și  luxul să se atingă,  mai ales că acordurile lemnoase, seci, sunt stropite din belșug cu ierburi verzi și pline de sevă aproape comestibilă, toate contopindu-se într-un sărut al ierburilor cu ploaia și cu petalele pline de rouă fragedă. E frumos, o să-l îndrăgiți, cereți eșantionul de  la shopurile de parfumuri și-mi veți da dreptate.

 

Hermes Un Jardin sur le Toit

Le reamintesc  prietenilor nostri ca azi este ziua Adrianei, o dragă si bună prietenă din Clubul Condeielor Parfumate, scriitoare cu condei măiastru, căreia puteți să-i adresați felicitări la articolul unde a primit micile atenții cu care deja ne-am familiarizat, sau aici. La mulți ani frumoși încă o dată, dragă Adriana!
[inlinkz id = 51]

Articole create 906

24 de comentarii la „Voci în grădină

  1. O astfel de gradina magica isi doreste fiecare. Populata de fiinte care mai de care mai interesante, gradina pare mai vie. Dar si cand e liniste si acele fiinte dorm, gradina continua sa vorbeaca, pe mutis adevarat, dar daca ai inima deschisa, o auzi, cu siguranta.

    Frumoasa povestea cu care m-ai delectat, Mirela. Acuma sa ma apuc si eu de treaba!

    1. E una din acele grădini, i-ai pătruns misterul. Și mă bucur că ți-a plăcut!
      O seară frumoasă ție și celor dragi! 🙂

  2. Am să mă furişez în grădina ta de basm şi am să şoptesc tufelor de trandafiri să mă ascundă ! Am să şoptesc orhideelor de vanilie să-mi acopere paşii şi nu o să mă găsească nimeni şi aici, printre atâtea flori înmiresmate am să trăiesc cea mai fascinantă aventură fiindcă am să rog stropii de apă cu aromă de flori de portocal să mă transforme într-un spiriduş al florilor şi am să pătrund în laboratorul fermecat al naturii unde se prepară cele mai suave parfumuri , apoi am să scriu povestea parfumată a vocilor din grădină care mi-au dezvăluit tainele lor …
    Fascinantă grădina ta!

    1. Te primesc cu drag, chiar dacă grădina nu e a mea, eu neavând decât o biată grădină de balcon! E a unei prietene bune, care ține mult la mine, iar acum duce dorul acestei grădini.
      Aventura ta în tufișurile parfumate e absolut fermecătoare, cred că te simți bine acolo. Prietena mea și cu mine te invităm la un ceai de trandafiri, să depănăm amintiri desppre grădini!
      Te îmbrățișez! 🙂

  3. Mi-ar fi placut sa fiu si eu in acea gradina in alte vremuri,acum as fi multumita cu o gradinita si o casuta cu curte.Asa ceva nu e posibil, asa ca admir gradinile pe care le vad in rarele mele plimbari.
    Mirela, mi-a facut placere sa-ti citesc povestea gradinii tale si vreau sa-ti spun ca am si eu o poveste, insa nu pot sa las link-ul.
    Iti doresc o duminica minunata!

    1. Foarte mult mi-aș dori și eu o grădină! Dacă aș locui într-o localitate micuță, s-ar putea, dar asta este, nu le pot avea pe toate și centrul orașului mi se pare absolut necesar acum, să fim aproape de toate.
      O să pun eu linkul în tabel, se mai întâmplă de-astea, dar nu-i o problemă, mă bucur că ai scris, Gabi dragă.
      Să ai o duminică de vis! 🙂

  4. Cred ca am fost prinsa de iuresul expeditiei mele la Amsterdam si de multimea lalelelor, dar nu e trecut timpul, am sa incerc sa fac si povestea parfumata, ok?
    pupici!

    1. O, ce drum minunat ai făcut! Minnie dragă, poți să scrii când ai timp și chef, e liber și e foarte bine că-i așa.
      Te pup, duminică superbă! 🙂

  5. Nu mi-ar mai trebui nimic daca as avea o asemenea gradina magica! Este cel mai mare vis al meu, sa am gradina mea, sa fie plina de flori (bine-nteles ca la loc de cinste ar sta regina noptii), sa pot asculta toate vocile soptite sau stridente ce se ridica din iarba. Tare, tare mult mi-a placut descrierea ta!
    Abia astazi, in timp ce scriam, mi-am dat seama cat de mult mi-a lipsit povestea parfumata!
    O duminica de basm sa ai, Mirela!

    1. Ca și mine! Mereu îmi amintesc de grădina copilăriei și zilnic îmi doresc să am și acum una!
      Mă bucur enorm și că ți-a plăcut, dar și că ți-a lipsit povestea parfumată, înseamnă că merită să revenim cu drag asupra ei!
      Mulțumesc Vienela, o duminică superbă îți doresc! 🙂

  6. Citind descrierea ta parcă am fost pentru o secundă acolo. Minunată grădina ta! Și mie mi-a lipsit povestea parfumată și am scris și citit cu mare drag.
    Duminică frumoasă în continuare!

    1. În grădina secretă a prietenei mele e loc pentru toți prietenii mei! Doar așa, grădina va reveni la viață, iar ea nu va fi obligată să-și facă o altă grădină… pe un acoperiș parizian!
      O seară superbă îți doresc! 🙂

  7. Mirela,nu pot sa las link’ul,nu stiu de ce,nu intra in cutiuta aia.Si n-am nici timp sa-l pun litera cu litera,asa ca scriu aici pe fuga si mai vedem pe urma,cand ma intorc sa si citesc 😉
    Nici in comentariu nu pot.Hm…

    1. Te-am înscris eu, n-au fost probleme…Să vedem, dacă și alții vor întâmpina dificultăți, mă uit mai cu atenție, dar momentan e totul în regulă. 🙂

  8. Si uite asa imi dau seama ca vocile din gradina chiar sunt subiect real :D.Adica mie nu mi-a dat prin cap ca sunt oameni care se perinda prin gradina,dupa cum s-a vazut in poezia mea.Ori n-am imaginatie,ori am prea multa :D.
    Fooarte frumoasa si vie gradina ta,cu parfum asa,mai vechi,si cu parfum de Romania,zic eu-ca mie Regina Noptii doar de asta imi aminteste,de serile calde din tara.O fi si aici floarea,nu stiu,dar si daca ar fi,tot cu gandul acolo m-ar duce.

  9. Minunate sunt gradinile! Si putini reusesc sa le aprecieze la justa valoare, chiar daca sunt multi care angajeaza designeri. 🙂 Frumos parcurs al parfumatelor anotimpuri!
    Regina noptii imi place si mie foarte-foarte! Imediat ce se lasa seara inmiresmeaza aerul! Linistitor e a sta seara in gradina, inspirand parfumul reginei noptii si ascultand clipocitul apei, dar sa nu fie nevoie ca a doua zi, dimineata, sa plecam la munca! 🙂 E bine sa avem de lucru, dar mie mi-e greu sa ma urnesc dupa o noapte de visare cu ochii deschisi! 🙂
    Ziua minunat iti doresc sa o petreci! Pupici! 🙂

  10. De vis gradina din povestea ta, draga Mirela.
    Luxurianta, plina de miresme minunate si de voci 🙂 Descrierea este superba.
    Am reusit si eu sa ajung pe blog ieri si sa si scriu ceva pana in miezul noptii. Din pacate am gasit tabelul inchis… Poate ma ajuti cu inscrierea dimineata 🙂
    Noapte buna, draga mea!

Dă-i un răspuns lui Vocile din grădină | Iubesc Viaţa Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus