Un rol

  Cuvântul săptămânii în curs este rol și a fost ales de Daniela.Mă voi copilări în continuare, pentru că nu există ceva mai puternic, mai de impact, mai în mine, decât amintirile din copilărie. Ceea ce facem acum, devine amintire peste o oră, sau chiar mai grabnic. Orice fac, citesc, gust, pictez, iubesc, miros, privesc, muncesc, simt, cultiv, creez, îmi aduce aminte de ceva pe măsură, dar care s-a întâmplat mai demult.  Dacă voi credeți că-s eu sucită, nu vă sfiiți și atrageți-mi atenția, dumiriți-mă, promit să-ncerc să mă las. Dacă nu, înseamnă că nu m-am înșelat.

…………………..

Când am citit la Irealia cuvântul ”rol”, m-a acaparat o imagine din copilărie, de când aveam 10 ani și am primit rolul principal din piesa Cenușăreasa. Eram elevă într-a  treia și nu mă gândeam că mi se va atribui rolul omonim din piesă, convinsă fiind că-i va fi dat unei eleve mai mari, cuiva din gimnaziu. Dar mi l-au dat mie, poate pentru că aveam o dicție fără cusur, poate pentru că atunci cântam (foarte) bine, dansam cu grație și poate că eram drăguță, nu-mi dau seama din fotografiile vechi. Și sigur pentru că nu-l cerusem, nu mă gândisem la el. A mers strună, am vorbit, am recitat, am suferit, m-am bucurat, am cântat și am dansat…Și am obținut premiul I pe oraș, piesa intrând în concurs cu alte școli și licee. Dar ceea ce mi-a rămas întipărit în minte, sedimentat, de neuitat și drag la culme, a fost  publicul, reacția spectatorilor. Erau predominant copii în sală, însoțiți de cadre didactice. Doar la a doua reprezentație au venit elevii de liceu și părinții. Când cortina  a căzut și ne-am prezentat în față, deoarece așa ni s-a cerut, cei mici s-au apropiat, dorind să pună mâna pe rochia mea din satin alb, dragă  mie,  pentru că fusese cusută de mama. Copiii aceia voiau să se trezească din vis. Mă priveau fascinați, convinși fiind că eram chiar Cenușăreasa…Toți copiii aceia drăgălași mă urmăreau cu ochii lor mari,  nu știu dacă de admirație, curiozitate sau o oarecare spaimă, așa cum aș fi pățit și eu dacă aș fi dat nas în nas cu Făt Frumos sau cu Albă ca Zăpada. Orele de repetiții, scena, rochia, replicile, muzica, menuetul dansat la bal, toate, dar mai ales ochii acelor copiii minunați, m-au făcut să nu uit niciodată acel rol.

 

Cenușăreasa, sau cel mai frumos rol jucat vreodată pe scenă...Copilărie. Cu doamna învățătoare Maria T., prințil M., zâna Adina, cea mai bună prietenă din clasă, alți prinți și prințese!
Cenușăreasa, sau cel mai frumos rol jucat vreodată pe scenă…Copilărie. Cu doamna învățătoare Maria T., prințul Marius V., zâna Adina, cea mai bună prietenă din clasă, alți prinți și prințese!
Cenușăreasa, sau rolul copilăriei! Alături de Prințul meu, Marius V., iar în dreapta pozei zâna, Adina L., care face din mine o Prințesă și crainicul , plus celelalte personaje.
Încadrată de cele două surori vitrege, Adela și Geta, iar în spate e fratele meu, mândru și dorind să fie în poză. De aceea am și ales-o (poza e veche de tot, îmi cer scuze pentru calitatea imaginii).

Irealia găzduiește Gând din cuvânt, unde găsiți multe povești săptămânale, cu care vă puteți delecta.  Cuvântul săptămânii în curs este rol și a fost ales de Daniela.

Articole create 906

25 de comentarii la „Un rol

  1. Imi vine sa si rad, numai cu gandul la copilarie si cum ai si expus momentele acelea de uimire a copiilor, totodata si mandria de a te afla intr-un rol si a-l lua in serios :))
    Ai niste poze de-a dreptul superbe.
    Copilaria ne tine, cred, toata viata sensibili la frumos, la ceea ce e bun, la vise si la o lume frumoasa.
    Mi-a placut foarte mult ce am citit.

    1. Sunt cam șifonate pozele, dar bine că s-au păstrat. Albume întregi, ținute la bunici, s-au deteriorat și acum nu mai pot recupera fotografiile. Mulțumesc, dragă Anca!

    1. Acesta a fost cel mai drag rol. Odată cu revenirea în orașul natal, care este Clujul meu drag, a început și gimnaziul, apoi liceul. Am primit roluri principale în montajele acelea cu poezii , aveam de recitat și de povestit, dar nu-mi plăcea…Am câștigat și acolo premii, dar nu au valoarea acestei amintiri a Cenușăresei care am fost! Te pup, zi faină îți doresc! 🙂

  2. Eu am ramas blocata de cateva saptamani la capitolul „pur si simplu nu pot scrie”. Nimic, nici pe blog, nici comentarii, nimic. Fac un efort pentru ca-mi esti atat de draga si vreau sa stii si sa nu uiti ca te apreciez pentru oricare dintre rolurile pe care le ai, fie de artista, de mama, de bloggarita, de actrita la 10 ani. Orice rol ai avea, esti minunata.

    1. Dragă Tina, în cazul acesta chiar îți mulțumesc pentru vizită și frumoasele-ți vorbe! Îmi ești cel puțin la fel de dragă! 🙂

  3. Mirela, azi mi-a fost ziua minunată și-am crezut c-am primit cam tot ce se putea pentru un 13 ianuarie. Dar ai venit tu, cu amintirile și bucuria copilăriei și mi-ai mai adus un zâmbet larg. Frumoasă ai fost, frumoasă ești. Talentată nu mai spu. Mulțumesc.
    Ce bine că există și fotografiile, să dubleze efortul minții de-a stoca clipe!

    1. A fost o zi perfectă, sunt de acord! Mă bucur mult că și ziua ta a strălucit, că tu însăți ai fost în mare formă, asta încântânu-mă și pe mine! 😉
      Frumos, deosebit spus:”să dubleze efortul minții de-a stoca clipe”! De reținut.
      Multe trebuie să-mi notez eu din repertoriul tău, sunt norocoasă! 😛

  4. Poate că eram drăguță….? Erai FOARTE frumoasă, o adevărată încântare, cum ești de fapt și acum. Și rochia e deosebită.
    Foarte viu ai ilustrat scena în care copilașii vin să te atingă, m-am amuzat imaginându-mi cum trebuie să se fi mirat ei.

    1. Aaa, eu nu mă vedeam așa, mereu mi se părea că sunt prea bucălată, hahaha! 🙂
      Rochia da, era satin cu voal și mama s-a străduit să fie cusută perfect.
      Scena aceea rămâne atât de vie, încât o pot retrăi de fiecare dată cu aceeași emoție. Mulțumesc, Daniela! 🙂

  5. Nu pare deloc din vremuri de „atunci”, pare din cele de „acum”. Rochie fină, blond curat, siluetă filiformă de copilă gingaşă şi ochi mari, curioşi şi siguri. Graţia dintr-o fotografie pare ca piesa să fie incă in miscare. Aş fi vrut să am asemenea amintiri. Sunt perfecte, iar rolul tău …meritat. Ce mândră cred că a fost mama ta cu tine…acolo1 De fapt, ce mă mir? E şi acum. Nu te-ai schimbat…la trasaturi!

    1. Mama s-a străduit, a căutat cele mai fine materiale! Grație aveam, asta îmi spunea toată lumea, în rest…mi se pare că aveam obrajii cam bucălați! 😛
      Mama a fost mândră mereu, nu știu dacă și azi e la fel, dar atunci era cu siguranță. Mulțumesc mult, m-am schimbat mult, eu așa cred. 🙂

  6. Un rol cu care să-ţi confunzi identitatea! Cred că acesta este visul oricărui actor şi sunt convinsă că micuţa actriţă în vârstă de 10 ani, a considerat atunci că acela este rorul vieţii ei şi a dăruit scenei şi spectatorilor tot ce putea imaginaţia şi sufletul tău de atunci să dea, fiindcă altfel nu s-ar fi întâmplat ceea ce s-a întâmplat cu drăgălaşii de copii care au venit să atingă personajul de basm venit printzre ei. Că ai primit rolul nu mi se pare decât un lucru firesc ţinând cont de calităţile fizice şi aptitudinle avute care n-au făcut decât să înflorească în timp şi să dovedească doamnei învăţătoare că nu ar fi putut să facă o alegere mai bună.

    1. Draga mea Auraș, când spui ” Cred că acesta este visul oricărui actor ”, îmi reamintești de singura mea nostalgie profesională: aceea că n-am înecrat măcar să urc pe scenă…nici n-am încercat! Și vocile care mă trimiteau acolo erau mai multe decât cele care îmi recomandau să mă așez la șevalet. Mi-ar fi plăcut, în ciuda emotivității, pe care n-am avut-o niciodată pe scenă, ci doar în afara ei.
      Doamna învățătoare, care era a doua mea mamă, a făcut parte din juriul de selecție, dar regia a făcut-o o altă dnă învățătoare, de la clasa paralelă, dna Deac, nu voi uita numele ei, mi-a fost foarte dragă.
      Mulțumesc dragă Auraș! 🙂

  7. Erai tare dulce, Mirela, si ceea ce mi se pare extraordinar este ca esti foarte putin schimbata la chip. Fara exagerare.
    N-am avut bucuria sa joc astfel de roluri superbe din povesti, doar chestii contemporane. Si imi pare rau. Ce mai observ e ca doamna invatatoare a ta seamana mult cu a mea 🙂
    Frumoase amintiri!

Dă-i un răspuns lui Zina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus