11 septembrie, 2013

V-am mai povestit despre cartea Adoratul meu tată, scrisă de doamna Mariana Țăpuș, o doamnă care a mai publicat cărți adresate copiilor, și nu numai, carte care cuprinde trei povești fermecătoare și pline de învățăminte, în care vă veți întâlni cu puii unor ...tați, care au și mame iubitoare, firește, doar că aici tații sunt eroii principali. ”Adoratul meu tată” este ilustrată de mine, layoutul este făcut de Dexign și vă mărturisesc că am iubit de la început această carte plină de duioșie.

9 septembrie, 2013

Era cald pe străzile Thessalonicului, când am trecut dus-întors pe sub Arcul lui Galerius, apoi am luat-o către Rotondă și din nou pe sub bolta aducătoare de noroc! Anul trecut, în vacanță, treceam zilnic pe sub Arcul lui Augustus din Rimini. Se pare că noi ne găsim aproape în fiecare vacanță câte un arc triumfal antic, pe sub care să trecem pentru a avea șansă și noroc, că așa se spune! Salonicul, oraș îndrăgit de noi de la prima întâlnire, străbătut la pas și cercetat monument vechi cu clădire nouă, stradă pietruită cu piață largă și lucioasă ca-n palmă, nou cu vechi, istorie și actualitate, piatră cu vredeață și pavaj cu mare, toate conviețuind în acea armonie care face din anumite locuri unele din cele mai îndrăgite de noi, tocmai pentru diversitatea și eclectismul lor.

6 septembrie, 2013

Postarea se înscrie la rubrica Happy Weekend, Elly Weiss fiind prietenoasa inițiatoare și gazda acestui joc frumos. La ea găsiți mai multe informații și vă puteți înscrie. Se știe că grecii adoră sã mănânce bine. Am observat că apreciazã bucătăria gustoasă, savuroasă, dar asta nu înseamnă că se mănâncă doar moussaka, tzatziki (sos aperitiv cu castraveți), souvlaki(frigărui) si choriatiki (salată grecească)! Peștele este la mare preț, și nu poți pleca de la greci fără să guști creveții și calamarul, sardinele, peștele spadă. Sau fără să ceri plăcinte fierbinți din foietaj, cu brânză de capră, oaie sau vacă, plăcințele sărate, ”pita”, pâinea cu ulei de măsline și ierburi parfumate, baclava și prăjituri cu frișcă. Și o cu o choriatik cu pita, o salată de roșii, ceapă roșie, măsline roșcate și brânză telemea albă, ulei de măsline și busuioc, plus oțet dulce, balsamic.

5 septembrie, 2013

Fotografiile participă la jocul “Reflexii în oglindă“, găzduit de SorinN.

2 septembrie, 2013

Salonicul trebuie străbătut la pas, agale, fiind o adevărată fericire că toate siturile arheologice și monumentele importante, precum și cele mai frumoase clădiri din oraș, sunt situate aproape de centru. Am avut noroc, deoarece hotelul nostru era în centru, la vreo 10 minute de promenada care desparte Thessaloniki de mare, de frumosul albastru al Golfului Thermaikos, golf la Marea Egee. Am sosit dimineața, când faleza era încă goală, fără abundența de turiști care nu te mai lasă să vezi nimic…După ce ne-am cazat am și pornit în aventura ”thessalonică”, așa cum am numit-o noi, deoarece de data aceasta am venit pregătiți să-i savurăm orașului și înfățișarea, dar și gustul, adică acea ars culinaria prezentă în zecile sau sutele de restaurante și taverne. Plimbarea pe faleză, promenada, cum i se spune, este o bucurie în sine, căldura fiind suportabilă cu ajutorul brizei, a pălăriilor de soare și a fresh-ului de citrice cu multă gheață, prezent la tot pasul, în elegante localuri aflate pe terasele hotelurilor pe lângă care treceam cu nonșalanță. Un vis de vară și de vacanță, o bucurie a mișcării, a culorilor alb-albastru-auriu-azuriu, al miresmelor.