Noul parfum de Nou

Sonia a propus două teme, dar majoritatea a votat cu Noul și așa a rămas. Va fi și parfum de hârtie veche, fiind o temă dragă unor prieteni dragi, prin urmare și mie. Azi ne înarmăm condeiele cu parfumul lucrurilor noi.

I

Alerga ușoară, inspirând cu nesaț aerul aducător de miresme tomnatice. Cel mai nou lucru care i se întâmplase a fost să  renunțe definitiv la orgolii, câștigând demnitate. Să lase în urmă companiile nepotrivite și să câștige timp pentru prietenii care  i-au fost mereu aproape sau i s-au alăturat din mers, ei cunoscându-o mai bine, ea văzând-i în noua lumină dată în dar,  lipsiți de artificialitatea și egoismul din care gustase amar. Vechiul scâncetelor teatrale, strecurate pe ușa din dos, a fost abandonat fără a-i acorda mai mult decât o privire, câștigând astfel  timp și răbdare pentru lucrurile care contează, bune,  frumoase, sincere și demne. S-a descotorosit fără niciun regret de căruța cu vechituri împovărătoare, înlocuind dragul de ”gol” rămas, cu un preaplin de Nou , alcătuit frumos din oameni de calitate și lucruri importante. Dezamăgirile antice și smiorcăielile false  nu mai aveau loc în casa ei. A avut forța să lase balastul (i-a spus, cu eleganță, ”vechiul”) în favoarea unui Nou cu parfum bun, de normalitate, sinceritate, demnitate, onestitate. De omenie. Noul acela cu mireasmă de crini albi, de zăpadă,  soare,  aer curat,  brad, mare, dimineți cu roze de iunie,  poiană cu narcise, apă de izvor, minte limpede sau limpezită ca după o ploaie repede sau un duș rece, de care avea mare  nevoie. Se bucura descoperind că fiecare are, la un moment dat, nevoie de parfumul Noului, fie și pentru a scăpa de miasme,  pășind pe teritoriul noului parfumului  de puritate asumată. Ca atunci când  apare pe cer curcubeul. Avea nevoie de Nou când un anume vechi-fetid  îi invadase spațiul lăsat la cheremul neaveniților. O vreme n-a avut puterea să lupte cu vechiul mizer, lipsit de farmecul și amintirile prețioase ale vintage-ului. Azi, Noul îi  însorește drumul larg și vizibil, pe care pășește însoțită  numai de cine o merită, cu cine dorește și  îi este aproape de suflet. Fie oameni (ființe), fie lucruri. Este din nou ea și așa mi-a promis că va rămâne.

Iluminare

II

Romantismul meu se termină în momentul în care trebuie să mă decid între vechi și nou. Orașul trebuie să fie vechi, dar casa prefer să fie nouă. Dacă e veche, atunci e supusă unei renovări deștepte, pentru a mirosi a nou. E o firească împletire între vechi și nou:  casă nouă în urbe cu istorie, obiecte și haine noi, în piese de mobilier stil, care poate fi și ultramodern, dar atunci o sumedenie de lucruri vor avea patină vintage. Din ceea ce e vechi, aleg  doar un castel, un palat venețian sau unul florentin. Ieșind din poveste, apreciez vechiul (e mai bun termenul ”vintage”) în bijuteriile de artă, tablouri, stilouri, ceasuri, vase din argint, lucruri cu patină și multă personalitate. Dar casa mea trebuie să aibă miros de nou, ca s-o pot iubi. Din casa virtuală, pe care o voi redecora și estetiza când voi avea timp, trec în casa reală, amintindu-mi cu nesaț parfumul său de Nou, la vremea aceea din septembrie, când am plecat din cartier și am poposit foarte aproape de tot ce-mi place, mă atrage și mă interesează, fiind o citadină înnăscută. Pereții albi ai noului apartament erau numai buni de adulmecat, parchetul lăcuit, cărțile recent cumpărate împrăștiate peste tot, cu parfumul lor de cerneală de tipar și hârtie virgină, un parfum vrăjitor,  bun de adulmecat, înainte de lectură. Pentru că o mare parte din cărțile vechi și foarte bune au fost donate unor biblioteci…”Ne va fi bine, aici e un loc bun de dormit, de luat masa împreună, de stat la taclale și chiar de lucrat. De citit, de pictat, de trăncănit. Enya are camera ei luminoasă și cu o panoramă foarte frumoasă. Spațiul putea fi mai generos, dar locația este gozavă!” Era Noul și-l iubeam dinainte de a-l umple cu prezența noastră, cred că benefică, eu mergând numai pe ideea că omul sfințește locul (și chiar o face). Și atât de aproape de operă, de parcuri, de străzi medievale, clădiri prețioase, licee, facultăți, muzee…dar și de străzi noi, magazine, piețe, centre, săli de expoziții, librării. Da, Noul acesta mă umple și acum de o bucurie stranie. Azi vară am renovat câteva încăperi, am schimbat ușile cu unele din lemn de nuc, câteva piese de mobilier, așa că parfumul noului m-a dat gata a nu știu căte-a oară, supunându-mă și făcându-mă din nou sclava lui. Mă decid cu dificultate între nou și vintage, preferând pentru propriul spațiu de locuit designul minimalist. Revin la Nou…Momente pline de grație, ca acelea în care, venind din vacanțe, am despachetat măștile venețiene sau hainele din piele grecești, suvenirurile aduse pentru cei care ne-au așteptat cu drag…Momentele divine când desfacem darurile de sărbători, unde doar Noul are loc și surpriza plăcută e stăpână. Clipe de bucurie, când vin cu fiica mea de la cumpărături și aruncăm, pline de entuziasm și plăcută oboseală, pungile din hârtie peste tot, deaspachetând frenetic flecuștețele care dau farmec unei zile anoste, parfumată cu Noul care-i conferă savoare. Dulapurile din care surâd, alături de mantouri care au depășit demult vârsta majoratului, piese de îmbrăcăminte noi, strălucind de sănătate, lângă anticele eșarfe din cașmir. Nu voi fi nedreaptă și nu voi afirma că  parfumurile noi miros mai bine decât cele consacrate, deoarece știu că nu este așa. Și totuși, mă bucur inhalând noul meu parfum, descoperit recent de prietena mea cea mai bună și oferit mie ca orice gest firesc între prieteni vechi și noi. Mângâi, aranjându-le pe raft, manualele Enyei, liceanca mea scumpă și doar azi-ul rămâne important, în timp ce doar mâinele e cel pentru care ne facem planuri. Inspirăm, la unison și cu nesaț, parfumul de Nou.

Alcătuit parcă din praf de fine săpunuri franțuzești, care de secole au un parfum curat și special, numai al lor, de parcă cine știe ce ingredient secret ar fi pus acolo parfumierul, și poate chiar l-a strecurat, acest parfum numit Clean Provence de la Clean, miroase așa cum îmi imaginez eu un parfum universal de Nou. A curățenie și cer senin, a albeață de pânză moale, uscată la soare, a clăbuc jucăuș, făcător de baloane cu mireasmă de răsfăț de-acasă, în patul curat, înfășat cu grijă pentru somnul dulce al copilăriei. E un parfum cu miros de Nou curat, neatins, pur. Primitor, prietenos, îmbietor. Lămâile provensale, violetele, câteva Lime verzi, floarea de bumbac , Rose Geranium și un strop de mosc, transformă acest parfum în ceea ce-l face pe cel care te are în preajmă să spună: ”miroși atât de bine”, și nu ”parfumul tău miroase frumos!” E o mare diferență. E Clean și e Nou.

CleanProvence

 

Articole create 906

49 de comentarii la „Noul parfum de Nou

  1. Uite ca la parfumul de nou amandoua ne-am gandit la case…si citindu-te, imi pare rau ca nu mi=am amintit si eu placerea de a te intoarce de la cumparaturi si a insira lucrurile noi cumparate…e intre-adevar o bucurie a noului acolo.
    Cat despre prima parte a articolului tau…sa dea Dzeu sa alegem cu totii noul acela…si sa ne dam seama cand vechiul incepe sa ne sufoce, sa avem puterea sa facem o schimbare si sa ne innoim sufletul!
    O seara minunata, parfumiera talentata.

    1. Cum scriam și în articol, casa să aibă parfum de nou, dar dacă e palat venețian sau florentin, nu-i musai! 😉
      Să dea Dzeu și să nu purtăm amărăciuni în suflet doar de groaza abandonării a ceea ce ne sufocă.
      Aș vrea eu să fiu parfumieră, serios c-aș vrea! Mulțumesc Dana draga mea! O seară minunată! 🙂

  2. De acord cu tine in toate 😉 Carti noi,haine noi,casa noua sau cel putin renovata. Noul are un parfum, vechiul are un iz.
    La cat mai multe curcubee,draga Mirela! Ca-s asa frumoase si noi,mereu noi!
    Duminica frumoasa precum scrierea ta!

    1. Da, Irina, uite că mi-am amintit de curcubeele tale superbe!
      Duminică frumoasă cu parfum de nou și bun îți doresc! 🙂

  3. Minunat parfumul tău de nou! Noul exercită o atracţie mare asupra noastră, a tuturor, pentru că e sinonim cu mondenitatea, cu aventura, cu spontaneitatea, cu rafinamentul, curăţenia… Cum să nu ne placă? 🙂 Şi mie noul mi-a stârnit atâtea amintiri dulci şi dragi sufletului meu…
    O duminică plăcută!
    Să-ţi fie bine şi să simţi mereu frumos! 🙂

    1. Lolita, da, noul primează, dar lucrurile cu adevărat valoroase sunt adesea cele vechi, peste care au tercut secolele și nu s-au demodat. Doar că avem tare greu acces la ele! 🙂
      Duminică minunată să ai, cu nou și frumos! 🙂

  4. Parfumul din prima parte m-a atins direct in inima si m-a facut sa imi amintesc cate greseli am facut de-a lungul timpului, cati oameni am ranit, pe cati poate i-am indepartat intr-o clipa nefasta, cati m-au indepartat cand m-am invechit.
    E noapte si nu vreau sa adorm gandindu-ma la vechi, asa ca aleg noul din povestea ta, nou caselor si obiectele vintage, sperand sa visez la fel de frumos pe cat ai scris tu despre ele.
    Te imbratisez, Mirela! O duminica parfumata si nou-nouta sa ai!

    1. Vienela, doar că tu ai loc numai în partea în care Noul apare sub forma unor oameni frumoși. Fiecare om a rănit odată, e inevitabil oarecum, doar că unii o fac mult prea des și gratuit. În momentul în care iertăm, devenim superiori.
      Sper că ai visat frumos, sper din suflet!
      Să ai o duminică de vis lângă dragii tăi! 🙂

  5. Ahaaaa, m-am inscris la tema fara sa vreau! 🙂 In pozele de ieri am si eu un… dop de la sticla de parfum! :))
    Am mai spus, sunt departe de lumea voastra dar citesc cu placere!
    Oricum jos palaria pentru imagini!
    Buna dimineata!

    1. Ești binevenit și poți să te înscrii și în tabel, ești invitat de onoare! Serios! 🙂
      Nu ești deloc departe, ai observat că nu e obligatoriu să introduci parfumul creat, poate fi parfumul din natură, care leagă lucrurile înter ele.
      O zi frumoasă! 🙂

  6. Vai, ce frumos ai surprins, draga Mirela, parfumul casei noi, dar cu multă patină și-al noului din noi, pastrandu-ne totodată amintirile frumoase care ne-au făcut ceea ce suntem. Sublim!

    1. Mă bucur mult că ți-a plăcut, e noul care ne îndeamnă să ne înnoim, la rându-ne, sau așa-mi palce să cred!
      O duminică de vis îți doresc! 🙂

  7. In multe privinte gandesc la fel ca tine, Mirela.Cu placere am citit povestea ta, m-am regasit in multe privinte, atat doar ca eu nu ma pricep sa-mi exprim gandurile, sentimentele.Mi-a placut imaginea cu intoarcerea de la cumparaturile cu Enya, la fel si eu arunc plasele, insa cumparaturile mele rareori contin si altceva in afara de strictul necesar.
    Mi-a placut povestea ta, i-am simtit parfumul, ma simt bine cu acest parfum care ma face mai optimista, mai vesela.
    Sa ai o duminica minunata, Mirela!

    1. Fiește că ni se aseamănă gândurile, tu și Aurora sunteți cele mai vechi prietene ale mele din Blogosferă, iar aici ”vechiul” înseamnă valoare., pentru că și Noul vă cuprinde în egală măsură, ați rămas aceleași pentru mine. Îți trimit mii de îmbrățișări, cu drag! 🙂

  8. Fotografia intitulata ”Iluminare” iti apartine? E reala? Eu nu am vazut un asa curcubeu amplu, maret, mandru, niciodata! Parca este curcubeul primordial, dupa chipul si asemanarea caruia au aparut celelalte curcubeie (sper ca asta este plurarul).
    O saptamana buna, Mirela. Si ai dreptate: nimic nu miroase mai frumos decat Noul.

    1. Gabi, e făcută de la fereastra mea! Avem o panoramă superbă, uite că mă laud și eu ceva! Am apropiat foarte mult, mă mir că a ieșit așa de clar, dealul e foarte departe! În acea zi de vară erau două curcubeie (acesta e pluralul, ai scris perfect!), în câteva fotografii se văd ambele, a fost ceva sublim! 🙂
      Tu cunoști bine de tot parfumul Noului, deoarece te-ai întâlnit cu o viață nouă în Irlanda! Seară frumoasă îți doresc! 🙂

  9. Cu ocazia acestei teme mi-am dat seama de ceva. Orice este nou, este in aceasta stare foarte putin timp. De fapt devine vechi imediat… Cred ca a e ca si cu prezentul care… nu exista. E ori viitor, ori trecut… 🙂
    Dar…ne plac lucrurile noi, asa, in general. Eu as spune ca de pilda imi plac hainele noi desi mai confortabil ma simt in haine care nu mai sunt chiar noi pentru ca deja „ne cunoastem” bine, intervine o oarecare obisnuita. La fel e si cu o carte, cu o pereche de pantofi…cu multe. In concluzie imi place noul dar dupa ce ma obisnuiesc putin cu el, adica atunci cand nu mai e chiar nou 🙂
    Imi place fotografia cu curcubeul… La Constanta, in ultima zi, a plouat foarte usor cand eram chiar pe plaja. A trebuit sa plecam cei care eram pe acolo dar privind marea a aparut curcubeul. N-am reusit insa sa-l fotografiez. Am avut doar telefonul la mine si pana sa fac setarile a disparut. N-am avut niciodata norocul sa fotografiez un curcubeu. 🙁
    Am avut azi o zi complicata, de abia am reusit sa scriu si sa postez foarte tarziu.
    O noapte buna si o saptamana si mai buna, draga Mirela! Imbratisari! 🙂

    1. Da, e în firea lucrurilor, altfel am rămâne veșnic tineri și veșnic trăitori! Chiar și tema aceasta deja e istorie! Prezentul există, cum să nu, și e singurul care există cu adevărat. Trecutul nu mai există decât în amintire, iar viitorul e incert chiar și pentru cei mai puternici oameni din lume, nu-i așa?! Prezntul e singura certitudine. Doar că devine rapid istorie. Lucrurile din jurul nostru da, sunt deja vechi, dar relativ, așa cum o casă nouă e nouă mulți ani, chiar și după 5 ani e tot nouă. Iar o casă e veche doar când prinde ceva patină. Încerc să nu confund vechiul cu învechitul, să nu încurc ceea ce e valoros prin patină, cu ceea ce e învechit și bun de aruncat.
      Data vitoare nepărat să faci cumva să-l prinzi, indiferent în ce colț de natură îl zărești. Curcubeul este ceva mirific, ți se arată, ești un om fericit când îl vezi, iar dacă-l mai și imortalizezi chiar că e ca o izbândă personală. Sunt convinsă că era splendid acel curcubeu.
      Elly, puteai posta și astăzi, nu era o problemă, tu știi cum stau lucrurile și mă știi pe mine, mai ales!
      Te îmbrățișez cu drag, să ai o zi frumoasă! 🙂

  10. Noul e o necesitate, mai ales fizica. Vechiul e o stare de spirit. Le iubesc pe amandoua, asa ca admir, ca de fiecare data, articolul tau, care le-a impletit atat de frumos pe amandoua.
    Saptamana usoara, Mirela !

    1. Frumos ai spus, vechiule o stare de spirit! Îmi iubesc la nenunie amintirile și există lucruri vechi ce-mi sunt foarte dragi!
      Mă bucur mult că ți-a plăcut articolul, Zina dragă! La fel, să ai o săptămână frumoasă! 🙂

  11. Mă fascinează noul, dar ţin cu dinţii de lucrurile vechi. Mă aflu tot timpul pe graniţă încercând să îmi păstrez echilibrul şi mă aplec, nu după cum bate vântul ci după cât de tari sunt miresmele, către o zonă sau alta.

    1. Dacă reușești să păstrezi acest echilibru, înseamnă că ai obținut o izbândă!
      Și dacă miresmele îți sunt indicatori, ești un om fericit! 🙂

  12. Bonjour Mireille! Cum debarcai acilea too late, ma alatur comentariilor lasate de colegi cu o precizare: nu cunosc acel flacon, da’ ma facusi tare curioasa, asa ca voi lua masuri si eventual greutati… 🙂
    Evit lalaiala inutila, deci: felicitari pentru articol si curcubeu! 🙂
    – – –
    O zi însorita, ca aici si-o saptamâna spornica, placuta, lejera… cu drag amical, Mélanie

    1. Bonjour Mélanie! Să știi că merită, e curat, cu adevărat bun!
      Merci Mélanie, ești o minunată!
      Să fie! Și ție, zile de toamnă cu plimbări și bună dispoziție! 🙂

  13. Îmi place atât de mult tema încât mi-e ciudă că nu am reuşit să scriu până acum. Dacă nu reuşesc în seara asta, mâine sigur voi posta şi eu un link! 😀
    O săptămână frumoasă îţi doresc!

    1. Alexandra, poți să te înscrii și mâine, tabelul va rămâne deschis. Suntem atât de ocupați cu toții, încât nu avem întotdeauna timp să scriem exact în ziua hotărâtă. Așa că e bine și mai târziu.
      O săptămână frumoasă! 🙂

  14. Nu m-am lăsat şi am scris cât am putut eu de bine în cât mai scurt timp, ca să pot reveni la planificări şi programe pt prichindei. Sper pentru următoarea temă să am mai mult timp la dispoziţie.
    Referitor la textul tău, îmi regăsesc gândurile pe ici, pe colo. Mă umplu de energie, de obicei, când intru într-o cameră pe care am renovat-o recent sau unde am făcut chiar şi cele mai mici modificări. 😀

  15. Iaca asa si eu la lasata seculului … adica mult dupa ce s-a innoptat 🙂

    Desi am citit de vreo cateva ori povestea ta ( celalti vor urma si ei), imi place mai mult de fiecare data. Mi-a placut noul vostru, al celor 3 membri aio familiei: noul a devenit caminul vostru. Iar prima parte este asa de rascolitoare, mai ales prin prisma ultimelor mele trairi.

    Imi cer scuze ca nu am scris chiar despe lucrurile noi, ci mai mult despre nou/neprevazut/noutate … dar asta mi-a fost inspiratia.

    Noapte buna! :*

  16. Frumos contrastul descris intre nou si vechi. Casele in care a locuit cineva inainte par a pastra ceva din personalitatea celor care au locuit-o prima data… Poate de aceea cei mai multi aleg sa modifice / sa schimbe totul pentru a fi ca nou si sa aiba amprenta personalitatii proprii.
    Excelente sunt minutele revenirii de la cumparaturi cand se descarca sacosele cu minuni! E drept, pe mine nu ma caracterizeaza umplerea sacoselor cu minuni – pentru ca merg tinta, iau ce-mi trebuie si dunga acasa. Insa imi place sa “scotocesc” atunci cand vin ceilalti de la cumparaturi! Ei mereu au ceva in plus fata de ce si-au propus sa cumpere! 🙂
    Zile fericite sa aveti in caminul vostru minunat! Cu drag!

    P.S. Cine se scuza se acuza 🙂 Dupa ce ca abia am avut ceva timp pentru ce-mi place imi mai face fițe si PC-ul… Cred ca, in zona mea, suntem prea multi „pe fir”. Pana la urma s-au inghesuit si mi-au facut si mie loc online – vorba nu-stiu-cui! 🙂

  17. Mirela, Mirela, Mirela! Povestea asta, în special partea I, mi-a dat așa o stare de fericire… Incredibil. Mi-a atins sufletul, mângâindu-l. Pentru că am simțit și eu, cât de bine poate fi să fii ușor, să plutești deasupra gunoaielor. M-am târât destul, până am reușit să mă ridic și, cu toată oboseala, fâl-fâl-fâl înspre mai sus! Mai jos de soare, totuși, să nu iau foc! 😉

    N-am apucat să scriu, deși mi-am propus, n-am avut timp, prinsă cu noile trăiri și pasiuni și încercări. dar știu că mă înțelegi, pentru că mă cunoști atât. O zi nouă înmiresmată, enyenilor! 😉

  18. sa faci din propria casa un loc in care sa te simti surprins de fiecare data, sa imbini noul cu vechiul, sa imprimi un parfum mereu proaspat, asta dezvaluie o fire de artist asa cum esti si cum sunteti voi. am citit cu placere impresiile despre casa ce a fost noua si trairile tale de atunci le simt eu azi, fiind in casa noua in frumoasa luna de septembrie. ma apuc si eu de scris, e un prilej bun sa imi imortalizez impresiile spre a consolida amintirile.

Dă-i un răspuns lui Zina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus