Un adevărat ritual se petrecea, odată cu forfota dezlănțuită de venirea nepoților….Bunica, cu părul strâns într-o basma bleumarin cu puncte mici , albe, își punea un sort mai mare ca de obicei, dar la fel de alb, aducea făina
cernută bine, maiaua de drojdie, laptele, ouăle, zahărul, vanilia, uleiul…Separat, ne dădea nouă de lucru, spre bucuria și marea mândrie că suntem utili și că vom avea ”puiuț de cozonac” fiecare.
Fredonam colinde, convinși fiind că așa vor crește mai bine cozonacii și chiar creșteau. Și bunica fredona cu noi. Într-un castron, amestecam nucile măcinate cu zahăr și lapte. În altul, curățam stafidele, iar în al treilea, opărea bunica macul, că noi nu ne pricepeam. Pe un lemn, tăiam bucăți mici de rahat turcesc și le tăvăleam prin făină. Erau buni de dus la un concurs de frumusețe, cozonacii bunicii. Rumeni, pufoși și cu multă umplutură aromată. Puiuții de cozonac erau cam ca niște chifle, de obicei cu rahat și bucățele de nucă rămase. Erau cei mai buni, deoarece erau primii savurați înaintea Crăciunului. Parfumul de aluat dulce, aromat cu vanilie, se răspândea în bucătaria de țară, cu cuptor bine încins și cu priviri blânde, cu voci mângâietoare și multă dragoste. Era unul din cele mai ademenitoare parfumuri care s-au răspândit vreodată pe pământ.
Domestic și cald, cu miros de acasă și de tandrețe, de familie și de grijă pentru cei dragi, cozonacul a devenit simbolul sărbătorilor creștine petrecute în familie. Dacă la americani miroase a curcan și plăcintă cu dovleac, la francezi a coque au vin și foietaje, la români singur parfumul sărbătorilor e cel de cozonac aromat, servit lângă un pahar de vin bun, așa încât parfumul răspândit să-ți amintească de casă, de vacanțele copilăriei, de cei dragi. Casa caldă, curată, decorată cum știm noi mai bine, aromele întrepătrunse, dintre care răzbate cel de cozonaci aromatizați cu nucă, vanilie, rom, stafide, poate ciocolată…Da, mi-am amintit acum de anul care a urmat revoluției, când prietena mea Mireille mi-a adus pentru prima dată un panettone, cozonacul italienesc înalt, plin cu bucățele de ciocolată, fructe de pădure confiate și migdale. Atunci am aflat că și italienii mănâncă cozonac și beau vin roșu în seara de Crăciun, ca și noi. Panettone este un cozonac inventat dintr-o greseală, în Italia, în secolul al-XV-lea. Legenda spune ”că lui Toni, un brutar, i s-a ars pâinea, astfel încât acesta a trebuit sa încropeasca repede ceva în loc.Folosind câteva ingrediente simple, a adăugat dulciuri în aluatul de pâine, făcând astfel un fel de cozonac, care a cucerit papilele gustative ale lui Ludovico di Moro, care, incantat, a întrebat cine a facut pâinea. I s-a spus ca Toni! Ludovico a răspuns: „Aceasta sa fie pâinea lui Toni” – adica „pane di Toni”, adică…panettone”. E posibil ca așa să fi apărut și cozonacul de la noi, poate cineva nu a avut sare și a pus în aluatul de pâine miere, nuci și lapte!
Momentele de fericire petrecute alături de cei dragi , chiar dacă au adesea aromă dulce de cozonac, nu înseamnă că trebuie căutate exact așa cum sunt, în sticluțe frumoase și folosite la parfumare. Pentru întâmpinarea Crăciunului, care vine peste trei săptămâni, zile ce trec atât de repede cum nu vă imaginați, încercați să aveți un parfum bun, frumos, prietenos, cald, care să nu contrazică aromele din jur. Dar despre acest subiect povestim săptămâna viitoare. Acum, iată un parfum care nu se contrazice deloc cu bunătățile de pe masă, fără să le concureze sau să se confunde cu ele.
Vanille Absolument (fostul Havanna Vanille) de L’Artisan Parfumeur e un parfum care se potrivește cu aroma caldă a cozonacului. Când Bertrand Duchaufour a semnat acest minunat parfum, a dorit să adie în jurul celor care îl poartă un fum abia perceptibil, așa ca atunci când arde un voal de rom flambat pe un desert fin, aromatizat cu cuișoare, care se topește sclipind și împrăștiind arome gurmande peste tot. Pe un acord de frunze uscate de tutun moale, realizat cu boabe de Tonka, imortele și narcise, coajă de portocale, mandarine, balsam Tolu, benzoe, aromă de piele de marochoin, miere, fân și vanilie ce îi dau savoarea care te poartă catre tărâmuri dulci, s-a adăugat vanilia. Notele de bază te aduc repede înapoi, prin mireasma de fum și din nou vanilie și miere. Toate ingredientele îl fac prietenos, cald, tandru. Am avut ocazia să miros acest parfum și mi-a plăcut nu doar pentru că vanilia îl face delicios, ci pentru că aroma de fân și fum îi dau distincția specifică parfumurilor de sărbătoare. E un parfum unisex și e de preferat în serile de iarnă, de sărbători, aducând un plus de căldură și subtilitate.
Parfumul Patriciei Nicolaï , numit Vanille Tonka și lansat în 1997, deține premiul pentru unul dintre cele mai sofisticate arome de vanilie într-un parfum. Vanilia e de doze cam mari, dar Patricia Nicolaï a fost o surpriză placută pentru mine, în aceste zile de iarnă încă blândă, prin îmbrățișarea senzuală și caldă a parfumului vanilat,. care este minunată și reconfortantă, ca parfumul cald al cozonacului aburind. Parfum incepe cu o notă de fum moale, dar și cu scorțișoară ornamentată cu mandarine dulci și tei uscat, ca de ceai…Tonka înmoaie scorțișoara cu moliciunea sa a de cacao caldă. Un miros fin de piele și pregătește apariția vaniliei absolute, care debutează astfel chiar delicios. Un iz de tămâie și de lumânări parfumate ridică parfumul Vanille Tonka din tărâmul prețios al vaniliei ”gourmand”, pe un podium al stilului și gustului aparte.
Dior Addict Dior for women este un parfum bogat, senzual, care te face să te simți bine. Este foarte gurmand: se simte parcă și gustul, nu doar mirosul de Tonka bean, de vanilie, de miere și santal, alături de flori și frunze de mandarin și dud, dar și flori de Regina Nopții, trandafir bulgăresc și portocale. Bază este creată cu dulceața vaniliei Bourbon, santal și Tonka. Parfumul a fost creat de Thierry Wasser în 2002, pentru celebra casă Dior.
[inlinkz id = 25]
o minunata poveste cu miros de vanilie !
Mulțumesc, Coco! Ești invitata mea, în caz că ai timp și dorești să scrii! 🙂
Îți mulțumesc mult, draga mea Mirela ! S-a potrivit cum nu se putea mai bine tema Parfum de cozonac cu aniversarea mea. E un parfum drag sufletului meu, le evocă pe mama și pe bunica, mama mamei mele. Am lăcrimat de aducerile aminte, dar m-am și bucurat că, iată, o prietenă virtuală nu m-a uitat. Încă o dată mulțumesc !
P.S. Azi m-ai răsfățat cu bunătățile, tortul de pe Facebook e dulce și vesel, invit pe toată lumea să ia o bucățică !
Să ai zile frumoase !
Zina, îți spun încă odată la mulți ani frumoși și plini de bucurii! Să te bucuri de toate cele bune și să fie cât mai multe! Da, cozonacul are un parfum atât de cald și apropiat, se potrivește. Te îmbrățișez de mii de ori! 🙂
Simpatica legenda legata de panettone. Tot asa a aparut si pizza, dintr-o intamplare, cand un napoletan a facut o lipie pe care a presarat putinele bucatele de legume pe care le avea prin casa. :))
Citind povestea ta, imi dau seama ca am uitat sa pun o poza si sa descriu cozonacii iesiti din cuptor, rumeni si crescuti. Dar o voi lasa asa. La noi in casa nu stia nimeni cum se fac cozonacii. Mancam de la prietenele mamei si ale bunicii. Tarziu, pe la 35 de ani, am facut primii cozonaci, care s-au mancat intr-o zi. :))
Sa ai o duminica de vis, Mirela!
Îmi plac întâmplările cu iz de legendă, sunt așa de frumoase! 🙂
Bine că ai făcut și așa! Din toate bunătățile pe care le prepar, lipsesc cozonacii, n-am făcut niciodată, măcar recunosc. Dar știu că, dacă voi face chiar azi unul, îmi va reuși perfect! 😉
Nu o spun ca pe-o laudă, pur și simplu deja îmi cunosc limitele dar și talentul culinar!
Va trebui să-i răsfeți pe cei dragi, mai ales cu cele dulci, acum, că vin sărbătorile! Te îmbrățișez! 🙂
ca intotdeauna ai impletit o legenda frumoasa cu o si mai frumoasa si mai ales parfumata amintire din copilarie 🙂
cum ar putea mirosi Craciunul?cum altfel decat a cozonac?
gustosi si dulci cozonacii copilariei tale si atat de calda amintirea bunicii…
interesante parfumurile pe care le-ai amitit…mie nu imi place vanilia in compozitia parfumurilor dar cel amintit de tine de la Dior m-a facut curioasa,Dior este creatorul meu preferat de parfumuri dar pe acesta nu il cunosc…
la multi ani,o zi plina de surprize placute ii doresc si eu Zinei cu tot dragul! 🙂
Orice amintire din vacanțele copilăriei au parfumul casei bunicii, pentru că părinții ne duceau acolo, ei fiind prea ocupați cu serviciul și neavând timp de noi, mai ales mama…Dar bunica se bucura mai mult decât de orice, de venirea noastră.
Cu vanilia …da, am mai întâlnit oameni reticenți, doar că primul parfum are atât de frumos împletită aroma pe lângă celelalte note componente, încât e clar că nu e ceva de mânacre, ci doar de mirosi, vanilia e păstaia unei orhidee! 😉
Dior e perfect, toate parfumurile acestui brand îmi plac. Acesta are un miros fin de vanilie, mai puternic e moscul și notele florale, așa că ți-l recomand cu încredere!
Te pup, o seară minunată! 🙂
am incercat sa-mi inscriu postarea in tabel dar imi apare „functionare dezactivata”.
daca reusesti sa ma inscri tu,iti multumesc 🙂
pup,o seara faina iti doresc cu tot dragul! >:D<
Am înscris-o, am și citit-o, e o minunăție! 😉
Seară superbă să ai! 🙂
multumesc Mirela! 🙂
Intre tentatia parfumurilor si pe cea a cozonacilor, nu stiu pe care o voi alege !
Ambele merg mână-n mână, așa că poftă bună! 😉
Se pare că bunicile au jucat un rol important pentru majoritatea celor din club! E o bucurie să citesc poveşti aşa frumoase şi încărcate de parfum de iubire! Şi peste toate tronează cozonacul arămiu şi pufos, simbol al Crăciunului la noi şi al reunirii familiei de sărbători…
Numai bine şi magia sărbătorilor de iarnă să ne cuprindă! 🙂
Așa este și suntem fericite și norocoase că este așa, Lolita dragă! 🙂
Povestea ta este, de asemenea, plină de farmecul amintirilor despre bunica ta și cozonacii ei, cu mare iubire și emoție.
Doamne ajută, să ai o săptămână bună! 🙂
Miresmele cozonacului din amintirea dumneavoastră poartă miresme dragi „de acasă și de tandrețe, de familie și de grijă pentru cei dragi”…. Frumoase amintiri cu bunici, amintiri pe care eu nu le am… 🙁
Vă doresc o zi plină de parfum de amintiri plăcute!
P.S. Mulțumesc pentru înscrierea linkului!
Îmi pare rău de bieții tăi bunici, care nu s-au bucurat de o fată frumoasă, deșteaptă și bună așa, ca tine. Dar poate de undeva ei te văd…Asta chiar nu putem știi.
În schimb, părinții tăi dragi sigur vor pune pe masa de sărbători cele mai parfumate felii de cozonac, alături de zîmbete și atmosferă de sărbătoare, dragă Sara! O seară minunată! 🙂
Foarte buni cozonaci facea si bunica mea. Pentru cine nu stie, cozonacii nu sunt usor de facut. 🙂
Acum chiar m-am ambiționat, la treabă! O să-l fotografiez, că numai unul am de gând să …creez! O seară frumoasă! 🙂
De „paine lui Tony” au auzit si olandezii mei dar de cozonac nu! :))
Eu mu am adaugat nici-un fel de parfum (ma refer la parfum din sticluta!) la povestea mea altfel pateam ca si cu painea!
La Multi Ani Zina! Numai bine si sanatate!
O duminica frumoasa Mirela, noi aici asteptam sa ninga!
Păcat că nu cunosc și cozonacii noștri, sunt foarte buni și pufoși, mai buni ca panettone! 😉
Am scris la tine în legătură cu parfumul, e mai ușor decât să ne tot stresăm ba cu parfum de ”păine” ba de ”cozonac”! E suficient să se potrivească atmosferei sau anotimpului!
Te îmbrățișez, o seară minunată! 🙂
si ‘parfumul ingerilor’?sniff
Karma dragă, eu am venit în primul rând cu un teanc de scuze, pe care nu le mai scriu că e clar…roza scleroza se cheamă asta și o pot drege într-un singur fel. Săptămâna viitoare va fi tema Parfumul îngerilor, iar peste două săptămâni va urma Parfumul dimineții de Crăciun!
Te rog mult să îmi acorzi o iertare de zile mari, dar capul meu se împarte în cele 4 puncte cardinale și mai uită…Of, of, săptămâna trecută dacă-mi aminteai…Dar și așa… Să rămână Parfumul îngerilor și toată lumea va fi anunțată chiar acum.
De apreciat mirosul “de acasă și de tandrețe, de familie și de grijă pentru cei dragi”.
E cel mai bun parfum din lume, ca cel al cozonacului.
E una din cele mai frumoase povesti citite de mine in ultimul timp si chiar pot marturisi ca sunt un mare cititor.
Cel mai bun miros de pe Pamant, cum bine spuneti. O saptamana reusita urez!
Parfumul a ceea ce te face să simți că ești acasă, care îți amintește de rădăcinile, vitale pentru noi toți, care te apropie de străbuni și de seva ta, în primul rând, acela e mirosul cel mai bun din lume, de pe pământ…Și e chiar cel al pâinii, al ploii, al soarelui, al cozonacului…al fericirii!
O seară bună și o săptămână plină de bucurii, Constantin! 🙂
Frumoase si pline de parfum amintiri! Bunica din partea mamei n-a stiut sa faca cozonac. Pe bunica din partea tatei n-am cunoscut-o…a disparut inainte de nasterea mea. Mirela, ce amintiri frumoase ai despre bunica! Superbe!
Nici noi nu concepem Craciunul fara cozonaci. Cozonac clasic eu n-am facut niciodata, doar cozonac trandafir, care e foarte bun si el.
Nu stiam legenda despre panettone…Am mancat o singura data, din supermarket.
Profit de ocazie sa urez Zinei inca o data LA MULTI ANI!
O seara minunata iti doresc, Mirela draga!
Elly, trebuie să-mi spui rețeta de la cozonacul trandafir, eu am cumpărat doar de la market odată.
Da, bunica e centrul vacanțelor copilăriei mele. Nu stăteam mult, o săptămână iarna și una primăvara, plus două săptămâni în timpul verii, dar era cât tot anul de plin și tumultuoas acel răstimp!
Îți spun noapte bună și să ai o zi frumoasă mâine! 🙂
Amintiri calde și pline de bucurie, cu arome de sărbători…
O săptămână bună!
Așa este, sunt ale noastre și nu ni le ia nimeni, Lili dragă! O seară minunată și o săptămână cu bucurii! 🙂
Sunt amintiri pretioase, ziditoare, formatoare.
Cred că fiecare COPILĂRIE crează din copil ADULTUL CARE VA FI, după chipul și asemănarea sa.
O zi bună mâine, Daurel!
Buna
Povestea aceasta imi aminteste o zi in care mama ne-a cooptat sa o ajutam la cozonaci! Ne-a spus ce si cum sa facem, dar mai apoi ne-a zis ca e mai bine sa curatam nucile, sa le macinam, sa le amestecam cu zaharul si… cam atat. Nucile macinate amestecate cu zahar imi plac foarte-foarte si ma abtineam cu greu sa nu diminuez cantitatea necesara. Nici azi nu stiu sa fac cozonaci… Sau, poate, stiu dar nu am incercat… 🙂
Azi a fost haios cu povestea :)) Am scris despre panettone, dar… am citit la tine! Apoi, am scris despre cozonacii lui Pastorel! Si am vazut la Pandhora… cand sa copiez link-ul! Asa ca… cer scuze tuturor, dar am improvizat ceva…
Din nou tarziu, dar de pe la ora 12 ma straduiesc… 🙁 Nici nu stiu daca e corect sa mai inscrii povestea… In fine…
O saptamana minunata iti doresc!
P.S. Nu pot scrie aici link-ul pentru ca e dezactivata functia…
Cred că a face cozonac e mai ușor decât credem, dar trebuie să ne facem timp! Mie nu-mi place să fiu obosită de sărbători, fac ce trebuie cu două zile înainte și gata, cu o zi înainte doar mai aranjaez câte ceva și mai mult mă ocup de aspectul meu! Așa e bine, să fim odihniți de sărbători. Dar cozonac voi face, măcar unul.
Nicio problemă Diana, te-am înscris eu.
O seară plăcută îți doresc! 🙂
draga Mirela, pentru ca in acest weekend am primit musafiri, nu am putut fi punctuala cu povestea cozonacilor, dar… chiar sa nu particip nu am vrut! 😉 asa ca iata-ma astazi, spunând prezent la aceasta editie de sarbatoare a Povestii Parfumate.
Frumoasa poveste aromata ne-ai daruit! amintiri si miresme din copilarie legate de sarbatorile de Craciun… superbe amintiri! Parfumurile… o adevarata desfatare de arome! superbe alegerile tale!
eu nu am avut timp sa ma gandesc la un anumit parfum… De data aceasta merge si asa, pai nu? 😉
te pup, sa ai o saptamâna minunata!
Sa nu uit: La multi ani Zinei! 🙂 pupici
Știu Carmen și chiar ți-am scris că nu e obligatoriu, fiecare ne-am luat liber când am avut musafiri sau am fost obosiți, e firesc! Dar am citit despre cozonacii nemțești și mă bucur să aflu lucruri atât de atrăgătoare și noi pentru mine, așa că pot spune că a meritat să scrii și să avem încă o poveste minunată în colecția noastră! 😉
Da, miresmele de cozonac sunt ale copilăriei, deoarece nici mama și nici eu nu facem cozonac, așa că fie îmi fac eu timp, fie cumpăr unul de calitate superioară, se găsesc.
Te pup, mii de îmbrățișări și noapte bună îți doresc! 🙂